Referat - Tudor Arghezi Universul Operei

Categorie
Referate Romana
Data adaugarii
acum 7 ani
Afisari
1415
Etichete
tudor, arghezi, universul, operei
Descarcari
339
Nota
9 / 10 - 1 vot


Tudor Arghezi
Universul operei
Debutul îl are la 16 ani în revista “Liga ortodoxa”. Începând din 1910 Arghezi are o activitate forate sustinuta, în cadrul careia conduce reviste si ziare cum sunt Cronica, Cuget românesc, Natiunea, Bilete de papagal. În 1927 editeaza primul volum “Cuvinte potrivite”. În 1947 primeste premiul national de poezie. Este autor al unei piese de teatru: ”Seringa”. În 1955 devine membru al Academiei Române. Are tablete în 1929 “Icoane de lemn”, în 1936 “Poarta neagra”, în 1946 “Bilete de papagal” si în 1960 “Tablete de cronicari”. A scris romane ca “Ochii maicii domnului” (1934), “Cimitirul buna vestire” (1936) si Lina (1942).
Din poezia lui Arghezi se desprinde un univers tematic ce poate fi grupat:
1.) Lirica de dragoste, în cadrul careia poetul exprima atasamentul de fiinta iubita, de lume si de viata în general. Are versuri în care rânta iubirea si se opreste asupra iubitei careia îi face portretul:
“Obrajii tai mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul
În care se oglindesc
Azurul si copacul”.
Arghezi cultiva o elegie erotica
3.) Poezia filozofico-religioasa: Psalmi
Una din laturile dominate ale poeziei argheziene sta sub semnul cautarilor filozofico-religioase. Ca toti mari poeti ai lumii si Arghezi a fost rascolit de o serie de probleme fundamentale legate de rostul omului pe pamânt, a începuturilor existentei omului în univers, a perspectivelor care i se deschid, a mortii care pune capat zbaterilor omului pentru înfrumusetarea vietii. Poetul s-a razboit cu fantomele divinitatii mortii. Ispita cunoasterii o gasim în “Psalmi” di cadrul volumului “Cuvinte potrivite”. Motivul cautarii divinitatii prezent în poezia argeziana înca de la primele poezii de dupa debut devin în “Psalmi” o obsesie tiranica si ea se prelungeste în “Stihuri de seara” si “Hore”. Poetul este la început chinuit de îndoieli, daca exista sau nu Dumnezeu, de aceea în Psalmul al VI.-lea spune: “Pari când a fi, pari când ca nu mai esti”. Arghezi nu poate întelege tacerea lui Dumnezeu si în acelasi Psalm arata dorinta de a fi în stare sa intre în contact direct cu Dumnezeu:
“Siguri, acum în marea ta poveste
Ramân cu tine sa ma mai masor
Fara sa vreau sa ies biruitor
Vreau sa te pipai si sa urlu: Este?”
Oscilând între dorinta de a afirma existenta lui Dumnezeu si gândul ca acesta s-ar putea reduce doar la o iluzie zadarnic întretinuta poetul exclama:
“Pentru credinta sau pentru tagada,
Te caut dârz si fara de folos”.
Poetul ajunge sa îl pândeasca pe Dumnezeu ca pe un vânat si sa îl ameninte cu nimicirea fizica:
“Te dramuiesc în zgomot si-n tacere
Si te pândesc în timp ca pe vânat
Sa vad: esti soimul meu cel cautat
Sa te ucid sau sa-ngenunchi a cere”
În Psalmul al II.-lea poetul este mai neînduplecat:
“Cercasem eu cu aerul meu
Sa te rastorn pe tine Dumnezeu
Tâlhar de ceneri îmi facui solia
Sa-ti jefuiesc cu vulturii taria”.
El ajunge sa puna sub semnul întrebarii existenta lui Dumnezeu pentru ca de la familia sfânta a tot puternicul n-a mai trimis nici un semn pentru scriitorii de rând, de aceea în unul din Psalmii publicati în 1959 arata ca:
“Înversunat de piedici sa le sfarâm îmi vine
Dar trebuie-mi da seama sa-ncep de-abia cu tine”.
Tema mortii opune poetul în poezia “De-a v-ati ascuns” din volumul “Cuvinte potrivite”. Poezia duce cu gândul la “Mai am un singur dor” si “Miorita”. Poetul simte apropierea mortii si asteapta cu liniste interioara. Poezia este un testament oral lasat copiilor de care se va despartii de moarte. Acelasi presentiment al mortii îl vom gasi în poezia “Poate ca este ceasul” sau “Ora zece”. De la teama si frica în fata mortii poetul ajunge la groaza în poezia “Duhovniceasca”. În alte poezii Arghezi exprima spaima în fata mortii, asa cum este în poezia “Duhovniceasca”. Atât în poezia “De-a v-ati ascuns” cât si în “Duhovniceasca” poetul se opreste asupra felului de manifestare a mortii. Spaima se transforma apoi în groaza, moartea este vazuta ca un cioplu de care nimeni nu poate scapa si care îl va ia pe om când nici nu se asteapta.
4.) O alta tema a liricii lui Arghezi este cel al universului miniatural al lumii marunte si umila: a florilor, al gâzelor, lumea copilului. Poetul simte nevoia sa cunoasca culmile limpezi ale inocentei sa-si consacre iubirea fiintelor mici, copiilor, animalelor domestice, gâzelor, florilor de câmp si de gradina. În volumele de poezii cum sunt “Carticica de seara”, “Stihuri pentru copii”, “Hore” sau în volumele în proza “cartea cu jucarii”, “Prisaca” întâlnim o lume de pasari, insecte, câini, oi, pisici, gainile din curte, în altele rândunicele, greierele, furnicile devin personajele unor poeme de o mare gingasie lirica. La fel ca si un copil Arghezi se lasa încântat de spectacolul si nectarul...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2021 - Referatele.org