Umanismul
Umanismul este o miscare social-culturala care s-a dezvoltat în perioada Renasterii (sec XIV – XVI).
Renasterea este perioada din istoria omenirii caracterizata printr-o dezvoltare sincrona, fara precedent a stiintei, artelor si a civilizatiei în general.
Termenul de Umanism are doua sensuri:
unul mai lung: dragoste fata de oameni.
altul mai restrâns: dragoste fata de valorile antichitatii greco-romane.
Miscarea umanista cumuleaza ambele sensuri.
Umanismul a aparut in Italia (Florenta) de unde s-a raspândit in întreaga Europa.
Caracteristici:
încrederea în libertatea, demnitatea si perfectabilitatea omului;
încrederea în ratiune;
promovarea omului universal;
armonia dintre om si natura;
admiratia fata de valorile antichitatii greco-latine;
în centrul preocuparilor umanistilor se afla omul;
Umanismul Românesc
Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de târziu (sec XVII) odata cu aparitia primilor carturari cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor latina, greaca si slavona.
Reprezentantii umanismului românesc sunt cronicarii care sustin în operele lor idei fundamentale ale culturii românesti:
originea latina a poporului si a limbii romane;
continuitatea existentei acestui popor pe teritoriul românesc;
unitatea tuturor românilor din provinciile românesti;
rolul civilizator al tipariturilor;
forta educativa a istoriei;
credinta în adevar si documente;
dorinta de a salva oamenii de ignoranta
CRONICILE:
Denumirea vine de la latinescul „Chronica” care înseamna istorie pe ani. Cronicile sunt lucrari istoriografice care prezinta evenimente istorice într-o ordine cronologica. Ele au fost scrise în limba slavona si aici descoperim primele încercari de realizare a unei literaturi originale românesti.
Reprezentanti:
Moldova:
Grigore Ureche („Letopisetul Tarii Moldovei de la origini pâna la a doua domnie a lui Aron Voda – 1359”)
Miron Costin („Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda încoace” pâna la domnia lui Dabija Voda)
Ion Neculce (Letopisetul Tarii Moldovei de la domnia lui Dabija Voda pâna la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat – 1743”)
Muntenia:
Cronica Balenilor (ANONIMA)
Letopisetul Cantacuzinesc (ANONIMA)
Radu Greceanu
Radu Popescu
Grigore Ureche:
Manuscrisul autograf al Letopisetului lui Grigore Ureche s-a pierdut si de aceea multa vreme cronica a fost atribuita lui Nestor Ureche, tatal lui Grigore. Astazi este în afara de orice îndoiala ca Letopisetul apartine lui Grigore Ureche asa cum stabilise în 1852 Mihail Kogalniceanu. „Letopisetul Tarii Moldovei” scris de Grigore Ureche în ultimii ani ai vietii este o opera determinata. Ea începe cu anul întemeierii Moldovei (1359) „când s-au descalecat tara” si se opreste în anul 1594 „când au venit Loboda cu oaste cazaceasca si au gonit pe Aron – Voda de-n scaun si au ars Târgul Iasi.” Este necesar sa precizam ca au existat trei copisti ai Letopisetului (Simion Dascalul, Nisail Calugarul, Axinte Uricarul) care au considerat necesar, în momentul în care au copiat, sa completeze cronica cu ceea ce i-a scapat cronicarului sau n-a stiut.
Interpretarile lui Simion Dascalul sunt lipsite de simt critic si au fost semnalate în mare parte si de cronicarii urmatori care le-au combatut.
Grigore Ureche nu este interesat numai de cantitatea stirilor, ci si de calitatea lor. El nu scrie numai pentru a informa, ci si pentru a educa, pentru a oferi un îndreptar de viata: „sa ramâie feciorilor si nepotilor, sa le fie învatatura… ”. Istoria este necesara „ca sa nu se înece a toate tarile anii trecuti”, este o datorie patriotica obligatorie pentru orice popor care vrea sa paseasca pe o prima treapta a culturii. Grigore Ureche este primul cronicar care simte nevoia de a respecta adevarul fortelor consemnate „ca sa nu ma aflu scriitoriu de cuvinte desarte, ci de dreptate”.
Cronica oglindeste orânduirea feudala din prima jumatate a sec XVII al marii boierimi.
Cronicarul condamna sistemul de guvernare bazat pe autoritatea domneasca considerând ca domnitorul nu poate avea drept de viata si de moarte asupra supusilor sai; idealul statal al lui Ureche este regatul albinelor întemeiat pe armonia dintre matca si lucratoare.
Preconizeaza pentru Moldova o cârmuire dupa pravila, adica dupa legea scrisa „pe Moldova este acest obiceiu de pier far-de munca, far-de judecata, far-de leac de vina.”.
Cronicarul manifesta o ura neîmpacata împotriva cotropitorilor otomani „groaza tuturor vecinilor de prin-prejur” .
Învatatura limbii latine a înlesnit lui Ureche cunoasterea originii romane a poporului nostru; aduce argumente lexicale în sprijinul romanitatii, dar recunoaste...