Vasile Alecsandri este scriitor si om politic. Participant la Revolutia din 1848, promotor al luptei pentru Unirea principa-
telor, sprijinitor al Razboiului de Independenta. A ramas in constiinta posteritatii ca deschizator de drumuri, innoitor de modalitati literare, avind merite deosebite in oreintarea literaturii romanesti pe fagasul national si popular. In 1878, felibrii din Montpellier il premiaza pentru Cantecul gintei latine . Aceasta distinctie il confirma, o data in plus, in postura de “bard” al natiunii.
“Tatal a fost inzestrat cu neobisnuita putere de munca si initiativa,stingind o avere considerabila in tot felul de concesiuni publice si slujbe administrative, unele foarte importante, ca aceea de vames al Vistieriei, detinuta de 14 ani(1830-1844) si de director la Arhivele Statului (1849-1850). Mama poetului, Elena, era fiica pitarului Dumitrache Cozoni. Om cu oarecare carte greceasca, medelnicerul isi creste copiii cu ingrijire, ii trece prin toate treptele invataturii si le incurajeaza tnditile progresive. Din sapte copii, nu traiesc decit trei: Catinca, stralucitoare prin frumuset, eleganta si spirit,remaritata cu pasoptistul Costache Rolla si moarta la virstaaproximativa de 40 de ani (1857); poetul, probabil cel mai iubit din trei, sustinut de tata chiar in vremea activitatilor revolutionare;si Iancu, viitorul colonel(1826-1884), cu inclinari literare.
Copilaria lui Vasile se desfasoara vesela si fara griji pana ce, dupa primirea notiunilor elementare de la dascalul maramuresean Gherman Vida, intra in pensionatul francez al lui Victor Cuenim, de la Iasi, unde firea sa rasfatata nu se impaca cu conditiile regimului de internat (1828-1834). In august 1834, e trimis la Paris, impreuna cu viitorul domnitor Alexandru I. Cuza si alti doi fii de boieri. (…) Dupa un an, isi trece bacalaureatul, sectia literara. Incearca studii de medicina si drept,le paraseste pe fiecare dupa sase luni, se p
