Viata si activitatea literara
Mihai Eminescu s-a nascut la Botosani la 15 ianuarie 1850. Este al saptelea dintre cei unsprezece copii ai caminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de tarani români din nordul Moldovei, si al Ralucai Eminovici, nascuta in Jurascu, fiica de stolnic din Joldesti.
Îsi petrece copilaria la Botosani si Ipotesti, în casa parinteasca si prin împrejurimi, într-o totala libertate de miscare si de contact cu oamenii si cu natura, stare evocata cu adânca nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind baiet… sau O, ramâi).
Între 1858 si 1866, urmeaza cu intermitente scoala la Cernauti. Termina clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, dupa care face doua clase de gimnaziu. Paraseste scoala în 1863, revine ca „privatist” în 1865 si pleaca din nou în 1866. Între timp, e angajat ca functionar la diverse institutii din Botosani (la tribunal si primarie) sau pribegeste cu trupa Tardini-Vladicescu.
1866 este anul primelor manifestari literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba româna Aron Pumnul elevii scot o brosura, Lacramioarele învataceilor gimnazisti, în care apare si poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnata de M. Eminoviciu. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debuteaza în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-as avea. Iosif Vulcan îi schimba numele în Mihai Eminescu, adoptat si de poet si, mai târziu, si de alti membri ai familiei sale. În acelasi an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.
Din 1866 pâna în 1869, pribegeste pe traseul Cernauti – Blaj – Sibiu – Giurgiu – Bucuresti. De fapt, sunt ani de cunoastere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor si a realitatilor românesti. A intentionat sa-si continue studiile, dar nu-si realizeaza proiectul. Ajunge sufleor si copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formatia lui Mihai Pascaly si, la recomandarea acestuia, sufleor si copist la Teatrul National, unde îl cunoaste pe I. L. Caragiale. C