Zeus catre Afrodita

Afrodito, ce din spuma marii-ai rasarit,
Fecioara, tu cu trupul dezgolit
De tot ce-n lume-i diavolesc.
Tu esti o pacatoasa în trup Dumnezeiesc.

Tu esti ca o elipsa aupra tuturor,
Tu esti ca o fecioara scaldata in amor,
Ce eclipsezi si soarele si luna
Si faci sa se opreasca si vântul si furtuna.

Daca marea-ti va arunca în cale valuri
Ce se vor sparge violent de maluri,
Atunci sa stii a inimii regina,
Ca marea tie ti se-nchina,
C-al meu sânge pentru tine curge,
Chiar de-I sarat,iubirea mea e dulce.

Atunci când inima nu minte
Râurile-ti fac poteci,
Iar muntii-n cale se despart
Spre ati face loc sa treci.
Chiar de buzele-mi sunt reci,
Sarutarea mea-i fierbinte.

O dulce nemurire
Acum tu esti amara.
Eu Zeus vreau pe tine sa te dau în schimb,
Caci nu mai vreau prin ceruri sa ma plimb
Si singur sa traiesc de-acum si pâna-n veci,
Am inima de piatra si buzele-mi sunt reci.
În schimb, eu vreau o picatura de iubire.

Dupa noapte vine zi
Si dupa luna vine soare.
Eu vreau ca tu sa reînvii,
Iubire si durere mare!