Aromaterapia nu este o metodã terapeuticã de datã recentã, deoarece proprietãtile curative ale esentelor vegetale erau cunoscute încã din antichitate. Însusi Hipocrate recomanda bãi si masaje cu uleiuri aromatice.
Aceastã metodã terapeuticã vizeazã ameliorarea bolii în plan fizic în acelasi timp cu eliminarea tulburãrilor emotionale, actionând în scopul restabilirii echilibrului de ansamblu al fiintei umane. Uleiurile volatile ( sau esentiale, cum mai sunt denumite ) sunt esente obtinute prin distilarea în vapori de apã a anumitor pãrti ale plantei: flori, frunze, tulpinã, scoartã, rãdãcinã. Se cunosc aproximativ 150 de esente diferite, dintre care unele sunt antiinfectioase, analgezice, calmante, expectorante, relaxante sau diuretice. Pãtrunzând în organism, compusii aromatici actioneazã asupra functiilor fizice si psihice fãrã a lãsa în urmã nici un reziduu toxic.
Modalitãtile principale prin care uleiurile esentiale pãtrund în corp sunt instilatiile si absorbtia transcutanatã, realizatã mai ales prin masaj. Atunci când moleculele de substantã odorantã se fixeazã pe receptorii olfactivi (responsabili de miros), se declanseazã un influx nervos care este transmis de-a lungul nervului olfactiv pânã în creier, mai precis pânã la lobul temporal, sediul emotiilor, al memoriei si al învãtãrii.
Absorbtia transcutanatã constã în pãtrunderea moleculelor de ulei volatil prin porii pielii, actionând astfel si asupra circulatiei sangvine si a functiei cerebrale. Uleiurile esentiale încep sã-si exercite actiunea terapeuticã de îndatã ce intrã în contact cu pielea, astfel ca aplicatiile locale sunt indicate mai ales în cazurile de eczeme, dureri articulare sau musculare. Cãldura favorizeazã absorbtia, de aceea este indicat ca masajul sã fie efectuat într-o camerã încãlzitã. Dupã ce si-au îndeplinit rolul, moleculele de substantã aromaticã sunt eliminate fie pe cãile urinare, respiratorii, digestive, fie prin transpiratie.
Aromaterapia induce pacientului o stare generalã de