EDVARD
GRIEG










EDVARD GRIEG


“Bomboana imbracata in zapada’’

Grieg nu a mers niciodata prea mult in profunzime, aria lui de cuprindere fiind relativ ingusta. Chiar si Concertul pentru pian in la minor, probabil piesa lui de cea mai mare popularitate (Peer Gynt se prezinta foarte rar, cu exceptia concertelor pop), este mai apropiata de concertele de mare virtuozitate ale lui Rubinstein, Herz, Scharwenka si Litolff decat de capodoperele din literatura genului. Dar se situeaza cu o clasa deasupra lui Rubinstein si a celorlalti datorita melodiilor lui picante, care il reflecta pe Grieg si numai pe el, in timp ce melodiile lui Rubinsten si ale celorlalti ar fi putut fi scrise de orice compozitor. Grieg nu ilustreaza forta sau revolutia. El este un exponent al farmecului, gratiei, blandetei si continua sa-i incante pe amatorii acestui gen de muzica. A fost un maestru minor, dar unul dintre cei mai fini.
Oarecum inruditi cu Grieg pot fi cosiderati doi compozitori nationali spanioli, Isaac Albeniz si Enrique Granados. La fel ca si Grieg, au luat melodiile folclorice si le-au suprapus peste tehnici cosmopolite intr-un idiom cromaticdeosebit de condimentat. La fel ca si Grieg, amandoi au compus mai ales forme mici, cu accent pe muzica pentru pian. De asemenea si muzica lor inclina spre creatia de salon. Spre deosebire de Grieg, fiecare dintre ei a compus cate o splendida piesa pentru pian, care a adaugat de fapt ceva nou la repertoriu - Albeniz cu "Iberia", Granados cu "Goyescas".
In secolul al XIX - lea, Spania era una dintre cele mai inapoiate si mai reactionare tari din Europa. Dar tara poseda un corpus de cantece folclorice de o mare vitalitate, iar compozitorii europeni care vizitau Spania se intorceau fascinati de muzica locala, scriind dupa aceea piese intitulate "Jot