ÎMPRUMUTIRLE DE STAT SI DATORIA PUBLICA

Bugetul general consolodat al astatului, alcatuit conform legislatiei financiar-fiscale reflecta conplexitatea legaturilor în procesul de forme si repartizare a resurselor financiare alocate pentru acoperirea nevoilor sociale.
Având în vedere devansaera ritmului de crestere a veniturilor publice de catre ritmul de crestere a nevoilor sociale se impune ca o necesitate eficienta utilizarii banului public; permanenta identificare de noi resurse care sa fie alocate eficiuent si prompt nevoilor sociale în permanenta crestere. Nevoia de credite publice, interne si/sau extene este o realitate întalnita în tot mai multe tari; datoria conducerii politice la nivel central al statului este de a folosi aceste împrumuturi în mod special pentru cresterea capitalului productiv, din profitul caruia sa se restituie atât notele de împrumut, cât si dobânzile aferente. Împrumuturile de stat se realizeaza prin contracte-conventie interne si/sau internationale, pe baza voluntare, de rambursabilitate si cu o contraprestatie astfel încât un astfel de raport juridic, ca act de decizie politica-strategica este rational sa se utilizeze numai dupa epuizarea tuturor celorlalte instrumente. Utilizarea unui studiu tehnico-economic si juridic care sa justifice instrumentul oportun în alegerea deciziei de acoperire a nevoilor sociale-proiectului care trebuie realizat apreciând ca reprezinta un demers national si acceptabil pentru întreaga societate. Pentru piata interna apelarea la un prospect de curisiune de obligatiuni de stat, coform legii, reprezinta un model tehnico-juridic adesea în tarile dezvoltate, atât la nivel national, cât si comunitar-local. Conditiile de emisie, tratamentul fata de subservitori modul de rambursare a creditului, etc sunt clauze stabilite de stat si care nu pot fi negociate de creditori.
Dimpotriva, pentru împrumuturile pe piata externa, problemele sunt ceva mai complicate, iar institutia publica solocitanta de credit extern are