JUDETUL VRANCEA

Consideratii generale

CADRUL NATURAL

1.1. SCURT ISTORIC

Stravechi pamânt românesc, Vrancea constituie o punte de legatura între cele trei provincii istorice românesti - Moldova, Tara Româneasca si Transilvania.
Judetul Vrancea, inclus în teritoriul tinutului Putna de altadata, a apartinut înainte de anul 1475 Munteniei, care-si întindea hotarul pâna în apropiere de Bacau. Acest fapt este pus în evidenta atât de documentul din 1407, dat de Alexandru cel Bun în vederea reglementarii exportului si importului, cât si de cel din 1460, dat de Stefan cel Mare, prin care Bacaul este amintit ca centru de vama. Mai târziu i se adauga „Tara Vrancei”, care s-a bucurat totusi de privilegii si libertati speciale, iar dupa anul 1482, în urma luptelor dintre Stefan cel Mare si domnii Munteniei, tinutul Putna se extinde pâna la apa Milcovului unde, dupa mai bine de 20 ani de neîntelegeri dintre domnitorii munteni si domnul Moldovei, Stefan cel Mare, se statorniceste hotarul dintre cele doua tari surori.
Tinutul Putna era condus de un staroste care avea depline puteri administrative si militare. Acesta îsi exercita puterea si asupra vornicului de Vrancea, cât si a pantârilor acestuia. Printre starostii de Putna, cei mai cunoscuti au fost : cronicarii Moldovei Miron Costin si Ion Neculce, Manolache Ruset, fratele vistiernicului Iordache Ruset etc.
Începând cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza, conducatorul administrativ al Putnei poarta numele de prefect.
Tinutul Putna si apoi judetul cu acelasi nume a inclus partial teritoriul actualului judet Vrancea. Aceasta situatie s-a mentinut pâna la prima împartire administrativ-teritoriala din anul 1950, când teritoriul actual al judetului se încadra în raioanele Vrancea si Focsani.
Începând cu ultima împartire administrativ-teritoriala din anul 1968, judetul Vrancea, suprapus raioanelor Vrancea si Focsani, cuprinde aproape în întregime judetul Putna si aproximativ 1/3 din judetul Râmnicu Sarat, considerate în limitele an