Arheologia




Arheologia, ca parte organica a istoriei, se ocupa cu studiul monumentelor culturii materiale, folosind izvoarele nescrise, dar departe a de a fi numai o stiinta a obiectelor sau o stiinta a cazmalei, ea fixand in spatiu si in timp aceste manifestari , le da o semnificatie de viata prin stabilirea contextului istoric care le-a dat nastere .
Arheologia este o disciplina istorica cu un camp de cercetare bine precizat si cu metode de investigatie proprii, pentru cunoasterea cat mai deplina a societatii omenesti in anumite epoci . Scopurile principale ale cercetarii arheologice sunt: cronologia (in scopul stabilirii varstei obiectelor), reconstituirea modelelor de organizare si functionare a asezarilor si explicatiile concretizate sub forma teoriilor stiintifice asupra gandirii si compotrtamentului uman.
V.G. Childe spunea: Arheologia a facut o adevarata revolutie in istorie. Ea a largit orizonturile istoriei aproape in aceeasi masura in care telescopul mareste campul visual al astronomului. Ea a largit de sute de ori perspective istoriei spre trecut, tot asa cum microscopul a descoperit pentru biologie ca in spatele organismelor mari se acunde viata celulelor infinit de mici. In sfarsit, ea a adus schimbari in dimensiunile si continutul stiintei istorice asemenatoare acelora pe care radioactivitatea le-a adus in chimie.
Deoarece cea mai mare parte a istoriei omenirii a avut loc înaintea inventiei scrisului, arheologia este cea mai importanta metoda de studiu a preistoriei. În plus, deoarece în numeroase cazuri informatiile istorice sunt incomplete( in trecut, scrisul a fost utilizat de numai de catre aristocratie sau doar în cadrul religiei, informatiile scrise oferind date doar despre anumite categorii sociale), arheologia ofera o contributie esentiala la studiul istoriei umane si se reflecta si în cadrul politic prin faptul ca studiaza cultura materiala si spirituala a pr