Referat - O Zi Din Viata Unui Cetatean Atenian

Categorie
Referate Istorie
Data adaugarii
acum 10 ani
Afisari
1764
Etichete
din, viata, unui, cetatean, atenian
Descarcari
517
Nota
9 / 10 - 1 vot

Referat la Istorie
O zi din viata unui cetatean atenian
La Atena ziua începe, ca si în natura, odata cu revarsatul zorilor. Atenianului nu-i placea trândavia. Bogat sau sarac, el se scula îndata ce se lumina de ziua. Altfel nici nu era cu putinta. Viata Atenei era astfel rânduita, încât cel care si ar fi permis sa mai stea în pat în primele ore ale diminetii nu ar fi mai gasit pe nimeni acasa. Când Hippocrates a vrut sa treaca pe la Socrate acasa ca sa îl ia cu el la o vizita la Protagoras, venit în Atena, el s-a dus la Socrate înainte de rasaritul soarelui si dupa cum spune Platon, „a stârnit mare zarva în casa batând în usa cu batul”. Socrate dormea linistit. Hippocrates a vrut sa-l trezeasca pe Socrate si sa mearga în vizita dar acesta a ripostat spunând ca vor merge când va rasari soarele. Când au pornit la drum au gasit casa plina de oaspeti.
Asadar atenianul îsi efectua vizitele în zorii zilei.
Toaleta matinala a atenienilor nu era prea complicata. Ei se margineau se spele pe fata si pe mâini dupa care se îmbracau si ieseau pe strada.
În mod obisnuit se crede ca grecii se îmbracau în alb, dar aceasta parere este gresita. Multimea ateniana alcatuia un tablou foarte pitoresc, câtusi de putin asemanator unui alai de figuri albe. Îmbracamintea era confectionata din tesaturi viu colorate, uneori chiar în mai multe culori (în deosebi cea a tinerilor), purpurie, rosie, verde si albastra. Barbatii nu agreau culoarea galbena socotind-o buna numai pentru femei. Vesmintele albe erau împodobite cu o bordura colorata. Obiectul principal al îmbracamintei barbatesti era chitonul, care se îmbraca direct pe corp. Chitonul nu era altceva decât o bucata de pânza cu gauri pentru mâini si cu agrafa ca sa fie prins pe umar. Lungimea chitonului varia dupa epoci. Initial a fost foarte lung dar mai târziu a început sa fie strâns în talie cu un cordon asa ca s-a scurtat pâna la genunchi iar uneori i se adaugau mâneci. Chitoanele pentru slugi, soldati, sclavi si mestesugari aveau o gaura numai pentru mâna stânga restul corpului ramânând dezgolit. Deasupra chitonului atenienii purtau un fel de mantie sau pelerina numita himation. Un capat al himationului se strângea la piept, sub subtioara stânga, iar restul se arunca pe deasupra mâinii drepte si din nou se petrecea peste umarul stâng, asa încât celalalt capat sa atârne peste spate. Un himation decent trebuia sa acopere genunchii dar nu trebuia sa ajunga pâna la glezne. Exista si o mantie scurta, prinsa cu o agrafa sub gât si lasata sa cada liber peste umerii si spate. Aceasta pelerina se numea hlamida si se purta la razboi, la vânatoare si în calatorii. La Atena Hlamida era îmbracamintea obisnuita a tineretului.
Capul ramânea descoperit. Grecii purtau palarii numai când ieseau din oras pentru a se apara de arsita si de soare. Pe strazile Atenei cu palarie puteau fi întâlniti numai calatorii sau invalizii. Nimeni nu si-l poate închipui pe Demosthenes sau pe Platon strabatând agora cu palarii pe cap.
Existau câteva modele de palarii, albe sau cafenii: pilosul, un fel de palariuta de pâsla, cu boruri foarte mici sau de loc si petasul, o adevarata palarie de pâsla cu fundul drept si cu o curelusa sub calota. Curelusa servea pentru a fixa petasul pe cap sau pentru a-l tine când era scos si lasat pe spate. Kyne era o palarie fara boruri, adica o simpla calota rotunda confectionata din piele de câine.
Grecii aveau parul des si stufos. Ei se tundeau nu prea scurt, atât cât parul sa le acopere ceafa, dar sa nu ajunga pâna la umeri. Unii filozofi ca Alcibiades, de pilda, purtau plete lungi, pieptanate cu grija. Atletii, dimpotriva, se tundeau foarte scurt
În afara tinerilor spilcuiti, îsi lasau plete si filozofii, acesta fiind semnul lor distinctiv.
În picioare, grecii purtau sandale, prinse cu curele de piele, dar existau si alte genuri de încaltaminte de genul cizmelor, ghetelor si al pantofilor. Încaltamintea se confectiona din piele neagra, alba sau rosie si adesea era foarte eleganta mai ales daca atenianul se ducea într-o vizita sau la masa. Tocmai încaltamintea era obiectul vestimentar în care se manifesta fantezia elegantilor Atenei. Ne sunt cunoscute diferite modele elegante, legate de numele anumitor persoane. Atenienii vorbeau despre „pantofii lui Aleibades” si despre „ghetele lui Iphicrates”. În general, încaltamintea era confectionata din piele, dar uneori se facea si din pâsla ca palariile. Unii atenieni mai bogati îsi împodobeau încaltamintea cu aur si argint.
În perioada elenismului era moda sa se graveze pe talpa diferite inscriptii si cea mai frecventa era: „Urmeaza-ma”.
Încaltamintea de culoare neagra se lustruia cu buretele. În legatura cu lustruitul încaltamintei ne-a parvenit urmatoarea relatare amuzanta: „Un atenian s-a întâlnit pe strada cu un cunoscut si a vazut ca încaltamintea acestuia era admirabil lustruita. De aici a tras concluzia ca el (amicul) se afla într-o si...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2024 - Referatele.org