Diagnosticarea si clasificarea tulburârilor de limbaj



















Continut



Capitolul I. Caracteristica limbajului si aspectele clasificarii patologiei lui

Limbajul si dezvoltarea lui în ontogeneza
Definirea si clasificarea tulburarilor de limbaj


Capitolul II. Cercetarea si terapia tulburarilor de limbaj

2.1 Cercetarea vorbirii copiilor cu tulburâri de limbaj
2.2 Rolul exercitiilor de respiratie în terapia tulburarilor de vorbire


Capitolul III. Partea practica

3.1 Cercetarea unui copil cu tetacism

3.2 Corectarea




Introducere
La vârsta prescolara si scolara mica, limbajul capata noi valente ce îi permite copilului sa realizeze relatii complexe cu adultii si cu ceilalti copii, sa-si organizeze activitatea psihica, sa acumuleze informatii, sa însuseasca experienta sociala.
Cu ajutorul limbajului se formeaza si se organizeaza sisteme în care sunt integrate cunostintele, ceea ce contribuie si la formarea personalitatii colului. Copii cu tulburari de limbaj au aceeasi necesitate de baza în crestere si dezvoltare, dar totodata au si anumite necesitati particulare specifice, individualizate.
Actualitatea cercetarii principalelor tulburari de limbaj este fundamentata si de faptul ca de la 9 % pâna la 30 % din copii de vârsta prescolara si scolara mica sunt marcati de nedezvoltarea vorbirii.[8]
Cercetarile tulburarilor de limbaj sunt necesare nu numai pentru prevenirea acestor tulburari, dar si pentru adoptarea unei metodologii stiintifice în stabilirea diagnosticului diferentiat si modalitati de corectare.
O deosebita importanta în acest scop o are studierea si elaborarea unei clasificari a tulburarilor de limbaj care sa oglindeasca toate varietatile, aspectele semnificative ale acestora.
În decursul istoriei dezvoltarii logopediei cercetatorii tindeau catre o astfel de clasificare, dar si în timpul de fata problema clasificarii ramâne a fi una din actualele probleme nu numai a logopediei, dar si a altor disciplini stiintifice