§ Tesuturi si organe.
Tesuturi. Totalitatea celulelor si substantei intercelulare, care au origine, structura si functii asemanatoare, se numeste tesut. În organismul uman deosebim patru grupuri principale de tesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular si nervos.
Tesutul epitelial formeaza tegumentele corpului, glandelor si captuseste cavitatile organelor interne.
Tesutul conjunctiv, de exemplu, cel osos si cartilaginos, serveste drept suport pentru organe. Alte tipuri de tesut conjunctiv, formând niste straturi intercalare printre organe, le leaga între ele. Sângele si limfa alcatuiesc mediul intern lichid al organismului.
Tesutul muscular este componentul principal al muschilor scheletici si al multor organe interne. Functia de miscare este asigurata de tesutul muscular.
Tesutul nervos constituie masa creierului si maduvei spinarii. Fibrele nervoase, care pornesc de la neuroni(celule nervoase), se întind de la creier si maduva spinarii spre toate organele si tesuturile, asigurând o legatura operativa între diferite parti ale organismului.
Organe si sisteme de organe. Din tesuturi se formeaza organe.
Organul este o parte a corpului cu forma, structura si localizare anumita si îndeplineste una sau câteva functii. De exemplu, bratul, inima, rinichii, ficatul, pancreasul sunt organe.
O parte din organe sunt localizate în cavitatile corpului, de aceea sunt numite organe interne.
Unele organe apara corpul de leziuni, atele asigura locomotia sau participa la digestie. Exista organe ce transporta substantele nutritive si oxigenul prin organism. Fiecare organ este alcatuit din câteva tesuturi, însa unul dintre ele predomina si determina functia lui principala. Orice organ contine în mod obligatoriu vase de sânge si nervi.
Organele, care executa în ansamblu functii comune, alcatuiesc sisteme de organe. Deosebim urmatoarele sisteme: nervos, locomotor, circulator, respirator, digestiv, excretor si cel al organelor de reproducere.
Deci, organismul uman are o structura complexa: el este alcatuit din sisteme de organe, fiecare sistem include diferite organe, fiecare organ consta din câteva tesuturi, fiecare tesut este format dintr-o multime de celule asemanatoare si din substanta intercelulara.
§ Respiratia.
Importanta respiratiei. Omul respira, captând din mediul extern oxigenul si eliminând în el bioxidul de carbon.
Fiecare celula din tesutul oricarui organ are nevoie de energie. Sursa acesteia în organism o constituie descompunerea si oxidarea necontenita a compusilor organici. Dat fiind faptul ca procesele de oxidare necesita oxigen, celulele trebuie sa-l obtina în flux necontenit. De pe urma oxidarii oricaror substante organice se formeaza bioxid de carbon si apa, care sunt evacuate din organism.
Aprovizionarea celulelor cu oxigen si evacuarea din ele a bioxidului de carbon se face prin sânge. Schimbul de gaze dintre sânge si aer are loc în organele de respiratie.
Sistemul organelor de respiratie este alcatuit din plamâni, situati în cutia toracica, si din caile aeriene: cavitatea nazala, rinofaringe, laringe, trahee si bronhii.
Caile aeriene. Caile aeriene încep cu cavitatea nazala, care este divizata de un sept osteocartilaginos în jumatatea dreapta si stânga. În fiecare din ele se afla niste canale nazale sinuoase, care maresc suprafata interna a cavitatii nazale. Membrana mucoasa, care tapeteaza cavitatea nazala, are numerosi perisori, vase sangvine si glande mucipare. Mucusul produs de acestea nu numai ca retine microbii, ci si îi omoara. Împreuna cu particulele alipite mucozitatea este evacuata necontenit din cavitatea nazala. În aceasta cavitate aerul se încalzeste si se umecteaza.
Din cavitatea nazala aerul patrunde în rinofaringe, apoi în laringe.
Laringele are o forma de pâlnie, peretii careia sunt formati din câteva cartilaje. Intrarea în laringe în timpul înghitirii alimentelor este deschis de catre cartilajul numit epiglota. În cartilajele laringelui sunt niste pliuri ale membranei mucoase numite ligamente sau coarde vocale. Spatiul dintre coardele vocale se numeste glota.
Când omul tace, coardele vocale se deschid si glota are aspectul unui triunghi echilateral. În timpul vorbirii coardele vocale se închid. Aerul expirat loveste în coarde si ele încep sa vibreze. Astfel apare sunetul.
Timbrul vocii omului depinde de lungimea coardelor lui vocale. Cu cât coardele vocale sunt mai scurte, cu atât frecventa oscilatiilor lor e mai mare si timbrul mai înalt. La femei coardele vocale sunt mai scurte decât sa barbati. Iata de ce vocea feminina e totdeauna mai înalta.
Strigatul aduce daune coardelor vocale. Ele se supraîncordeaza, când se apropie prea tare, lovindu-se si vatamându-se una pe alta. Inflamatiile frecvente ale cailor de respiratie lezeaza de asemenea coardele vocale. Asupra aparatului vocal influenteaza ...