Foca II







Foca este o înotatoare neântrecuta. Pe tarm si pe gheata iese rar: sa se odihneasca si sa-si hraneasca puii. Pe cât de bine înoata în apa, pe atât de greu se târaste pe stânci sau pe gheturile plutitoare.
Foca traiste în marile polare, în apropierea coastelor. Stratul gros de grasime de sub piele, nu numai ca o apara de frig, dar o face sa fie mai usoara sub apa.
Foca este un animal mare, având forma hidrodinamica.
Capul focii, aproape rotund, are bot scurt, buze carnoase, mustatii dese si lungi cu care pipaie. Ochii sunt mari blânzi, iar urechile, lipite de pavilioane. Când foca se cufunda în apa, narile si orificiile urechilor se închid. Trunchiul, bogat în grasimi, este subtiat catre partea dinapoi.
Picioarele anterioare sunt transformate în adevarate lopeti înotatoare. Ele sunt scurte, îndreptate lateral, cu degete învelite în piele, din care ies numai ghearele bine ascutite. Picioarele posterioare se afla înapoia corpului, lânga coada scurta cu care sunt unite formând un fel de lopata verticala, care serveste drept cârma.
Pinidele (focile) sunt raspândite în toate marile Terei, mai ales în emisfera nordica. Ele au masa medie de 500-600 Kg, ochi mari si expresivi, mustati lungi de 45 cm si corpul acoperit cu blana scurta, aspra si lucioasa.
Foca se hraneste cu pesti si alte animale din mare. Este un carnivor marin. Are dintii asemanatori ca ai câinelui, dar nu are carnasiere.
Aceasta respira prin plamâni, ca animalele de pe uscat. Ea se ridica, din când în când, la suprafata apei pentru a respira. Când apa îngheata, prin caldura botului face gauri în gheata si respira aerul atmosferic.
Foca naste un pui pe care îl hraneste cu laptele produs de mamele. Puii au blana de culoare alba si foarte pufoasa.
Focile sunt vânate pentru carnea, grasimea si blana lor. Din blana de foca eschimosii si laponii îsi fac o îmbracaminte calduroasa. Grasimea este întrebuintata la încalzit si la iluminat. Localnicii o beau calda, pentr