Referat - Atomul

Categorie
Referate Chimie
Data adaugarii
acum 11 ani
Afisari
2923
Etichete
atomul
Descarcari
537
Nota
4 / 10 - 1 vot


A T O M U L
Atomul este cea mai mica particula a unui element chimic. Diametrul atomului este cuprins, aproximativ între 0,8 Å pentru elementele usoare si 3 Å pentru elemnetele grele. În contrast cu vechea lor reprezentare, atomii au o structura complexa, careia i se datoreaza varietatea proprietatilor fizice si chimice. În antichitate atomul a fost reprezentat de gânditori mate-rialisti, ca Leu-cip, Democrit, Epicur si Aris-totel. Conform teoriei lui Aris-totel: „ orice corp poate fi divizat în particele oricât de mici fara ca prin aceasta sa i se altereze substanta. Nu se poate arata o parte atât de mica dintr-o marime, încât din ea sa nu mai putem obtine, prin diviziune, una si mai mica ”.
De-a lungul evolutiei cunostintelor acumulate si a tehnicii aflate la dispozitia omului s-au creat mai multe modele a ceea ce se credea a fi modelul perfect al atomului.
MODELUL SFERIC Conform acestui model, atomilor le revin urmatoarele proprietati: atomii au forma sferica, atomii sunt complet elastici (la o ciocnire cu alti atomi energia lor cinetica nu se transforma în alte forme de energie) si atomii aceluiasi fel de substanta au aceeasi marime si aceeasi masa. Atomii au fost deci imaginati ca mici particule sferice în care masa este distribuita omogen. Reprezentarea atomului caracteri-zata prin cele 3 proprietati enumerate se numeste modelul sferic al atomului.
MODELUL ATOMIC THOMSON În anul 1904 J.J. Thomson (1856-1940) a dezvoltat un model conform caruia atomul consta dintr-o masa încarcata pozitiv si distribuita omogen sub forma de sfera. În aceasta masa sunt încorporate în unele locuri sfere mult mai mici, cu sarcina negativa – electronii. Numarul lor este atât de mare încât sarcina lor negativa totala este egala cu sarcina pozitiva a restului atomului. De aceea, în exterior atomul este neutru din punct de vedere electric. Când se separa un electron, restul atomului ramâne pozitiv. Cu ajutorul acestui model atomic, se explica de ce la condictia electrica în metale participa electronii si nu atomii reziduali.
MODELUL ATOMIC RUTHERFORD
O extindere a modelului lui Thomson a fost întreprinsa în 1911 de catre Rutherford (1871-1937). Bazându-se pe experientele lui H. Hertz, Lenard, Geiger, Rutherford a elaborat un model atomic nou care are urmatoarele proprietati: aproape toata masa atomului este concentrata în interior într-un volum mic, nucleul atomic. Acest nucleu atomic are un diametru de 10-14 - 10-15 fata de diametrul de 10-9 - 10-10 m al întregului atom; nucleul este încarcat pozitiv. El este înconjurat de un învelis de electroni care fac ca, fata de exterior, atomul sa fie neutru din punct de vedere electric; electronii sunt retinuti de nucleu prin forte electrostatice. O miscare circulara în învelis împiedica electronii sa cada pe nucleu. Atractia electrostatica actioneaza ca forta centripeta. Rutherford a calculat traiectorii hiperbolice pentru cazul unei particule în câmpul unui nucleu atomic. El a obtinut o ecuatie care descrie împrastierea unui fascicul paralel de raze a la trecerea printr-o foita metalica de aur. Cu ajutorul acestei ecuatii s-a demonstrat ca numarul de ordine care îi revine unui element chimic în sistemul periodic este egal cu numarul de sarcina Z al nucleului sau. Prin reprezentarea atomului data de Rutherford s-a introdus pentru prima data notiunea de nucleu atomic. El primeste Premiul Nobel pentru chimie în 1908.
Datele experimentale privind structura complexa a atomului au fost cele legate de: descoperirea electronului, descoperirea nucleului, a nivelelor energetice. Existenta si miscarea electronilor în atomi s-a explicat prin mai multe teorii, dar multe sunt depasite sau sunt de domeniul istoric. Teoria care a reusit sa explice în cea mai mare parte comportarea electronului în atom si toate propritatile substantelor se bazeaza pe calculul mecano-cuantic asupra învelisului de electroni.
TEORIA CUANTELOR Max Planck stabileste ca un corp fierbinte nu poate sa emita sau sa absoarba lumina de o anumita lungime de unde în cantitati arbitrare, ci poate sa emita sau sa absoarba o anumita cuanta (cantitate) de energie luminoasa de o unda data. Emiterea sau absorbtia de energie de catre substante se face pe baza schimbului energetic suferit de electronii din atomi. Deoarece substantele nu pot absorbi sau emite decât anumite cantitati de energie, înseamna ca electronul când exista în atom nu poate avea decât anumite energii. De aici reiese un adevar foarte important: în spatiul atomic electronul are energia cuantificata. Absorbtia de energie radianta consta în trecerea electronului de la un nivel energetic inferior la unul superior. Emisia este datorata unei treceri inverse. Cantitatea de energie luminoasa W, de lungime de unda ? absorbita sau emisa într-un singur act nu este o cantitate constanta (ca de exemplu sarcina electronului), ci valoarea ei este proportionala cu frecventa ? a radiatiei absorb...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2020 - Referatele.org