CAUCIUCUL
Cauciucul natural
Cauciucul natural se extrage din sucul lãptos al unor arbori tropicali de genul Hevea brasiliensis, Ficus elastica, ori din sucul unor plante care cresc în zona temperatã, cum sunt: tau-sacâzul, coc-sacâzul, si crâm-sacâzul, în care latexul este depus în rãdãcini.
Din punct de vedere chimic, cauciucul natural este o hidrocarburã macromolecularã, cu formula brutã (C5H8)n, unde n variazã între 1000 si 5000. Moleculele cauciucului sunt formate din catene lungi ce au ca si component structural de bazã izoprenul:
CH3 CH3
| |
-CH2-C=CH-CH2-CH2-C=CH-CH2-
Izoprenul, produs în celulele arborelui de cauciuc în urma unor procese biochimice asemãnãtoare celor prin care se formeazã rãsina în conifere, are formula brutã: C5H8 sau 2-metil-butadienã:
CH2=C-CH=CH2
|
CH3
Cauciucul natural obtinut din latex este ambalat în baloturi si expediat fabricilor pentru prelucrare.
Proprietãti. Cauciucul brut are o culoare slab gãlbuie, este insolubil în apã, alcool, acetonã, dar solubil în benzen, benzinã, sulfurã de carbon etc. Cea mai importantã proprietate a cauciucului este elasticitatea, care este optimã între 0 si 300.
Cauciucul brut prezintã o serie de inconveniente: elasticitatea sa variazã cu temperatura, si anume peste 300 el se înmoaie (curge), iar sub 00 devine casant. Sub actiunea oxigenului cauciucul “îmbãtrâneste”, adicã devine sfãrâmicios si inutilizabil.
Prin vulcanizare, la dublele legãturi ale catenei se aditioneazã sulf, ceea ce duce la o cuplare între molecule, prin punti de sulf. Vulcanizarea transformã cauciucul dintr-un material plastic într-un material elastic modificându-si comportarea la actiunea dizolvantilor:
CH3 CH3
| | | |
-CH2-C-CH-CH2-CH2-C-CH-CH2-
| |
S S
| |
-CH2-C-CH-CH2-CH2-C-CH-CH2-
| | | |
CH3 CH3
Practic, vulcanizarea se face tratând cauciucul cu sulf sau cu pro
