ACCEPTAREA RADIOURILOR LOCALE


Studiile efectuate dupa 1990 dovedesc o mare contradictie. Pe de o parte, sondajele aratau ca posturilor de radio locale li s-au atribuit un rol important ca media de informare. Pe de alta, în domeniul ofertei de stiri, institutiile publice nationale dadeau dovada de mult mai mult profesionalism. Criticate la posturile de radio locale au fost îndeosebi calitatea buletinelor de stiri si calificarea moderatorilor.
Chiar daca astazi profesionalismul statiilor locale poate concura în multe cazuri pe acela al institutiilor de radio cu traditie, mult timp statiile radio licentiate aminteau mai degraba de organizarea unei echipe de lucru universitare, decât de ceea ce se întelegea în general prin notiunea de radio. Aceasta, desigur, pentru ca unele posturi de radio, pe baza influientei lor politice si economice, au primit cu multa usurinta licentele de emisie, fara a se tine seama daca ele au cel putin o simpla idee despre modul cum ia nastere în realitate produsul radio.
Pe de alta parte, si la realizatorii programelor de radio predominau unele neîntelegeri. Cerintele pentru realizarea unui program radio au fost în parte absolut subapreciate. Nici un alt media - TV, ziare, cotidiene, magazine - nu a avut atât de luptat împotriva cliseului “si-eu-pot-asta” ca radioul.
Astazi, radioul este considerat drept un media capabil de a transporta cu un efort tehnic relativ redus opiniile si informatiile grupurilor de interese în fiecare locuinta. Trecutul deloc faimos al radioului – ca instrument de propaganda de stat – este, având în vedere varietatea mediilor, depasit înca de mult timp. Radioul câstiga teren ca organ de informare sau de formare a unei opinii personale. Înfiintarea unor mass-media deschise, deci a programelor radio ce pot fi utilizate de oricine, reprezinta o alternativa realizata în mod constient la posturile de radio comerciale private.

BAZELE

Cei trei piloni pe care se sprijina programul ra