Dendrocronologia – metoda de investigare
Principiile dendrocronologiei


Ca orice stiinta dendrocronologia este guvernata de un set de principii sau
“reguli stiintifice”. Unele dintre aceste principii au început sa se contureze cu mult
timp în urma, ca de exemplu “Principiul uniformitatii” aparut în 1785, sau mai recent, cum este “Principiul sistemului de crestere al arborilor”, formulat în 1987. Unele principii sunt specifice doar dendrocronologiei în timp ce altele, cum este “Pincipiul raspunsului (replicatiei)”, sunt de baza în multe stiinte.

Toti cercetatorii inelelor de crestere trebuie sa tina cont de aceste principii
atunci când doresc ca cercetarea lor sa nu esueze. De asemenea, înainte de a întelege
principiile, este nevoie sa cunoastem definitiile unor termeni des folositi în cercetarea inelelor de crestere.

Dendrocronologia: (dendron = arbore, chronos = timp, logos = cuvânt care înseamna stiinta …) este stiinta care foloseste datarea inelelor de crestere (anul lor exact de formare) pentru a analiza în spatiu si timp procesele din stiintele naturii si ale societatii (dupa Henri D. Grissino-Mayer). Se observa din aceasta definitie ca metoda dendrocronologica este folosita în multe domenii, motiv pentru care s-au conturat multe alte stiinte interdisciplinare, bazate pe ea.

Inelul de arbore (inel de crestere): este un strat de celule lemnoase produs
de arbore sau arbust într-un an, de obicei constând dintr-o banda mai groasa de celule formate la începutul sezonului de vegetare, numite lemn timpuriu, si o banda mai subtire de celule, produse spre sfârsitul sezonului de crestere, care formeaza lemnul târziu. Începutul formarii lemnului timpuriu si sfârsitul formarii celui târziu este o perioada în care se formeaza un inel anual, care de obicei se extinde în jurul întregii circumferinte a arborelui.

Cronologia inelelor arborilor: este alcatuita dintr-o serie de masuratori ale proprietatilor inelelor, cum este latimea sau densitatea maxim