“ Iubirea adevarata este vesnica, nesfarsita, mereu la fel cu ea insasi, este egala si curata fara demonstratii violente, o poti vedea chiar cu parul carunt, dar cu inima mereu tanara”

“Primul suspin al iubirii, este ultimul al intelepciunii”
( Antoine Bret )

“ A iubi, inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea, sa nu depinda de o singura fiinta, inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traieasti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita “
“ Mult indulcita este viata omului, cand se vede iubit , insa numai putin, cand el insasi iubeste “

Pliniu cel tanar

Acest sentiment profund, este tema multor opere literare, atat a autorilor nationali cat si a celor universali.
Unul dintre cei mai importanti poeti “ Luceafarul poeziei romanesti” – Mihai Eminescu, este autorul multor poezii, in care se dezbate tema iubirii.
Tudor Arghezii, spune despre Mihai Eminescu “ la Eminescu este o dragoste mai cu seama senzationala, o dragoste pribeaga, de pasiune… o dragostede pasari albe, care strabat eternitatea si se intalnesc din zbor in dreptul unei stele…”
Tipologia erotica are la Eminescu doua infatisari:
una care din miscarea sentimentelor spre ideal si care e dorinta, aspiratie, dorul de fericire ( in seria de idile “ Dorinta”, “Lacu”, “ Floare Albastra”, “ Lasa-ti lumea”, “Sara pe deal” ).Viziunea lui Eminescu, asupra dragostei, este puternic influentata de imaginea mitica a perechii biblice in paradis. Locul de intalnire a indragostitilor este un cadru de natura de o deosebita frumusete, iar in acest spatiu protector, ei se asteapta, alearga unul spre celalalt, se imbratiseaza, isi spun cuvinte de dragoste si raman ore intregi fermeca