Controlul judecatoresc asupra administratiei
publice
§ 1. Aspecte generale privind controlul judecatoresc asupra administratiei publice
1.1. Notiunea, definitia, evolutia si formele contenciosului administrativ român
1.1.1. Etimologic cuvântul „contencios” provine din limba franceza, fiind un neologism care a patruns în limba româna moderna. La originile sale latine cuvântul (verbul) „contendo” (-dere, -di, -dum), desemna, printre altele, actiunea de a reclama, de a cere cu insistenta, de a sustine sau de a pretinde, de unde si derivatele sale substantivale - de disputa sau lupta („contentio”) - si adjectivale - încapatânat, dârz, certaret („contentiosus”).
În limba franceza cuvântul „contentieux” desemneaza o împrejurare o situatie sau un ansamblu de probleme puse în discutie, discutabile sau litigioase, formând obiectul unui proces, aceeasi semnificatie având-o si în limba româna contemporana.
În terminologia juridica româna din veacul XIX si pâna în prima jumatate a secolului XX notiunea a avut o larga utilizare, cu multiple sensuri, dupa care, în cea de-a doua jumatate a veacului trecut, sa iasa din uz, ca urmare a evolutiei legislative din tara noastra, fiind înlocuita, mai ales în materie administrativa si judiciara cu sintagma „controlul judecatoresc asupra administratiei”, pentru ca apoi sa revina, în ultimul deceniu al secolului trecut în vocabularul juridic uzual, tot ca o consecinta a modificarilor legislative de dupa anul 1989.
1.1.2. Sensurile juridice ale notiunii de contencios vizeaza doua planuri principale.
Pe planul dreptului material notiunea desemneaza conflictul de interese intervenit între doua sau mai multe parti si care nu poate fi solutionat, în caz de neîntelegere, decât pe calea unui proces sau litigiu juridic desfasurat în fata unui organ de jurisdictie competent.
Pe planul dreptului formal contenciosul are mai multe semnificatii.
În primul rând, în sens functional desemneaza activitatea de solutionare propriu-zisa printr-o procedura