PLANUL
INTRODUCERE.

1.NOTIUNEA SI FORMELE TERORISMULUI.

2.ANALIZA JURIDICA A TERORISMULUI.
Obiectul de atentare.
Latura obiectiva
Latura subiectiva
Subiectul
Semnele agravante
Deosebirea terorismului de alte infractiuniconexe
3.ASPECTE DE DREPT COMPARAT.

4.CEI MAI PERICULOSI TERORISTI.

ÎNCHERE.

BIBLIOGRAFIE





INTRODUCERE
Notiunea de terrorism este cunoscuta omenirii de la începutul istoriei, dar în istorie acest termen a aparut dupa revolutia franceza din 1789. În secolul XX terorismul international savârsit în timp de pace a luat o amploare deosebita. Principala caracteristica a terorismului este intimidarea prin violenta, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluzând rapirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, executiile sumare, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate sau a unor instalatii industriale ori a mijloacelor de telecomunicatii, ruperea unor diguri, otravirea apei potabile (a râurilor, fântânilor sau rezervoarelor de apa), producerea unor boli contaginoase, executarea de bombardamente etc. La metodele “traditionale” s-au mai adaugat si noi forme, cum ar fi atentatele contra sefilor de state, atacurile misiunilor diplomatice si a diplomatilor, atentate împotriva personalitatilor politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice sau întreprinderi comerciale, a avioanelor, a fortelor de ordine s.a.
În raport cu scopurile pe care si le propun autorii actelor de terorism, precum si de obiectul sau urmarile unor asemenea acte, terorismul poate sa constituie o infractiune de drept comun când prin aceasta se urmareste reali