Scurta analiza a „Banchetului” lui Platon
Pentru a aborda analiza Banchetului, noi ne putem opri la discursul lui Socrate. Este foarte sigur ca alte cinci discursuri contin o mare parte de adevar, pe care Platon îl retine pentru propria sa teorie. Dar trebuie sa recunoastem de asemenea ca aceasta parte de adevar fiind lamurit degajata în discursul lui Socrate, uneori cu referinta la opiniile unora sau altora, acest ultim discurs trebuie sa demonstreze valabilitatea doctrinei platoniene despre Iubire. Avem deci nevoie sa analizam doar aceasta parte a Banchetului.
O studiere a iubirii se împarte evident în doua parti: se va determina mai întâi natura sa, mai apoi se va spune care sunt efectele sale: acesta-i planul lui Aghaton. Nu e suficient totusi de a afirma necesitatea de a defini, apoi, imediat dupa, sa ne marginim la laudarea meritelor a ceea ce trebuie sa definim. Care este deci natura iubirii ?
A. Iubirea este scopul iubirii.
Trebuie mai întâi sa privim în fata aceasta întrebare despre natura iubirii într-o maniera foarte generala. Dragostea este prin esenta dragostea de ceva, sau nu ? întrebarea pusa e analoga la aceasta, a carei ocazii ne este precis furnizata prin posibilitatea de a interpreta prima întrebare într-un mod gresit: un tata sau o mama, în calitate de tata si de mama nu au nevoie ei de ceva, sa stie de la un fiu sau de la o fiica? De asemenea vom spune , dragostea e neaparat dragostea de ceva. Daca iubirea este iubirea de ceva, de ce anume ? aceasta noua întrebare trebuie sa fie examinata cu aceeasi generalitate ca si precedenta. Poti sa raspunzi spunând ca iubirea doreste ceea ce iubeste si, ca daca ea doreste, înseamna ca ei asta-i lipseste. Aici nu-i o simpla verosimilitate, dar o consecinta necesara de premise puse: un om mare si puternic, de exemplu, nu va dori sa fie mare si puternic, caci el de acum este astfel. E posibil ca un observator superficial sa pretinda totusi ca dorinta poarta deseori ceea ce ai sau sa fi eu sanatos sau bogat, a