APELE STATATOARE
Stiinta complexa, ecologia, studiaza interactiunile dintre organisme si mediul lor de viata.Pentru a explica modul de functionare a tuturor fiintelor vii, ea detaliaza si analizeaza toate nivelurile de organizare a lumii vii.
Ecologia este stiinta care studiaza raporturile existente între organisme si mediul lor de viata.Punct de convergenta a numeroaselor altor discipline – biologia, fiziologia, genetica, biogeografia,stiinta evolutiei – ecologia este o disciplina relativ tânara aparuta în anii 1930.Însa numele i-a fost dat, în 1866 de biologul german Ernest Haechel. Ecologia studiaza toate nivelurile de organizare a lumii vii, cu exceptia celui individual. Ea cerceteaza fiintele vii în mediul lor de viata,dar si specia, populatia,comunitatea ecologica,ecosistemul si biosfera formata din totalitatea ecosistemelor.
Fiecare dintre aceste niveluri este guvernat de legile chimiei si ale fizicii, de asemenea, ori de câte ori se trece de pe un nivel pe altul, apar noi proprietati. Aceste ,,proprietati emergente” specifice lumii vii, apar ca efect al interactiunii dintre diversii constituenti ai unui nivel.
Atunci când studiaza relatiile indivizilor cu mediul, oamenii de stiinta fac ,,autoecologie”.Ei analizeaza comportamentul unei fiinte vii pe fondul limitarilor impuse de mediu si încearca sa înteleaga modul în care se adapteaza la acest mediu. De asemenea, evalueaza capacitatea de supravietuire a organismului respectiv atunci când constrângerile mediului se modifica.
Ecologii studiaza modul de adaptare a fiintelor vii la constrângerile mediului
Pentru aceasta, studiile pe teren, asociate cu experimente de laborator,permit identificarea unor factori–cheie.Element fundamental al ecofiziologiei, factorul limitator este acel parametru fizico – chimic care exercita cea mai importanta actiune asupra speciei studiate.Daca acesta scade sub un anumit prag sau daca, dimpotriva, îl depaseste, specia risca sa dispara. În deserturi de pilda, umiditatea mediului este cel mai important factor limitator. Valenta ecologica determina capacitatea unei specii de a popula diverse medii; ea depinde atât de mediu, cât si de adaptarile fiintelor vii la acesta.
Ajungând la urmatorul nivel, ecologii încearca sa înteleaga modul de functionare a unei populatii. Pentru aceasta ei masoara si estimeaza pe perioade mari de timp variatiile efectivelor (nasteri si decese, vârsta indivizilor,etc.).În continuare ecologii încearca sa identifice ,,nisa ecologica” a respectivei populatii: ansamblul necesitatilor alimentare si de alte tipuri care conditioneaza repartitia populatiei într-un anumit loc.
O retea de lanturi trofice acopera întrega suprafata a planetei
Pentru ca doua specii sa supravietuiasca în acelasi spatiu ele trebuie sa-si împarta resursele.În consecinta nu vor ocupa aceeasi nisa ecologica.Dar identificarea nisei ecologice a unei specii este dificila, deoarece deosebirile dintre doua nise sunt uneori minime: doua specii pot beneficia de resurse identice, exploatându-le în momente diferite ale zilei.
Odata reusit acest lucru, ecologii îsi continua investigatiile. Pentru a întelege rolul jucat de o populatie în ecosistemul în care traieste, oamenii de stiinta calculeaza un bilant energic, masurând – calitativ si cantitativ – consumul de alimente si productia de materie organica din ecosistem. Astfel ei pot descrie relatiile existente între organismele consumatoare si cele consumate, cu alte cuvinte, verigile unui lant alimentar . Dar organismele se hranesc rareori cu o singura specie. Majoritatea participa la mai multe lanturi alimentare, creând astfel o retea trofica.
Aceasta organizare în retea a fiintelor vii permite ecosistemelor sa absoarba orice perturbatii.Spre exemplu, daca o planta dispare, pradatorul îsi poate îndruma atentia spre o alta specie. Stabilitatea ecosistemelor si echilibrul întregii biosfere depinde în mare masura de bogatia de specii, adica de biodiversitatea lor.Cercetatorii sunt de parere ca un ecosistem este cu atât mai fragil cu cât numarul speciilor sale este mai mic. Data fiind însa complexitatea ecosistemelor, aceasta teorie nu a putut fi înca demonstrata.
Adaptarea în armonie cu mediul înconjurator
Fiintele vii dispun de mecanisme care le permit sa se adapteze la un mediu anume sau sa supravietuiasca eventualelor schimbari care survin. În vreme ce unele se marginesc sa-si adapteze comportamentul, altele dau dovada de adaptari morfologice sau fiziologice cu totul aparte . Oamenii de stiinta au definit trei niveluri de adaptare , caracterizate printr-o dependenta tot mai puternica a organismului fata de mediul sau de viata: aclimatizarea, acomodarea si adaptare propriu-zisa.
Aclimatizarea
Se spune despre o fiinta vie ca s-a aclimatiza...