„Poluarea naturala” – A fi sau a nu fi?


Poluarea este una dintre cele mai perfide si insidioase forme de atentat la conditiile de viata ale omului, la dezvoltarea civilizatiei viitoare. Datorita acestui fapt este necesara delimitarea clara a unor termeni si notiuni, care prin utilizarea necorespunzatoare pot induce erori ce la rândul lor vor afecta managementul de mediu si vor duce la ineficienta acestuia. Mai mult decât atât vor contribui la cheltuirea zadarnica a banului contribuabililor, lucru care se simte si mai pregnant într-o tara zdruncinata din punt de vedere economic, asa cum este si România.
Iata argumentul pentru care am considerat ca este necesara o abordare a unei astfel de teme, cu speranta ca acesta sa fie un început în mai buna întelegere a problematicii mediului.
Întrucât exista oameni de specialitate care avanseaza termenul de „poluare naturala”, termen cu care nu sunt de acord, voi încerca sa combat aceasta idee având ca punct de plecare abordarea termenului de poluare si anume o definire si o observare a originii acestuia.
Poluarea reprezinta, lato sensu, schematizat, o actiune înfaptuita de catre om prin care acesta murdareste mediul, obiectele-i utile sau chiar pe el însusi.
Poluarea reprezinta, conform Legii protectiei mediului nr. 137/1995, "introducerea directa sau indirecta, ca rezultat al unei activitati desfasurate de om, de substante, de vibratii, de caldura si/sau de zgomot în aer, în apa sau în sol, care pot aduce prejudicii sanatatii umane sau calitatii mediului, care pot dauna bunurilor materiale ori pot cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizarii mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime".
Cuvântul poluare care se pronunta aproape identic în mai toate limbile Pamântului vine de la polluero-ere din latina si înseamna a infecta, a murdari, a vicia, a impurifica, iar la figurat a pângari, a profana si se refera cu strictete la actiunile umane ce determina "murdarirea" propriului sau mediu de viata.
Înca din vr