Introducere

Structura nucleului atomic
În urma experimentelor s-a stabilit ca masa atomului si toata sarcina pozitiva este concentrata într-un volum mic in centrul atomului, zona numita nucleu atomic. În jurul nucleului graviteaza un numar de electroni care compenseaza sarcina pozitiva a nucleului.
La sfârsitul secolului trecut a fost descoperita radioactivitatea. Emisia din atomi a unor particule încarcate si neutre din punct de vedere electric, cum ar fi radiatiile: alfa, beta, gama, s-a constat ca ar fi emise din nucleu. Acest lucru a dus la concluzia ca nucleul ar avea si el o structura.
Dupa descoperirea neutronului de catre Chadwick în 1932, Heisenberg si Ivanenko au elaborat în 1933 modelul protono-neutronic al nucleului. Conform acestui model, nucleul este alcatuit din protoni si neutroni. Un nucleu este format din Z protoni si A-Z neutroni.
Acest model este în concordanta cu rezultatele experimentale referitoare la sarcina, masa si spinul nuclear.
În functie de numarul de protoni si neutroni nucleele au fost împartite în:
Izobari au aceeasi greutate, acelasi A:

Izotopi au acelasi numar de ordine, acelasi Z:

Izotoni acelasi numar de neutroni, acelasi A-Z:

Izomeri acelasi Z, acelasi A, dar au timpul de viata diferit, ceea ce înseamna ca izomerii constituie acelasi mediu în diverse stari de excitare. Trecerea dintr-o stare în alta se face prin emisia unui foton de la unul la altul.
Nuclee oglinda perechi de izobari în care numarul de protoni dintr-un nucleu este egal cu numarul de neutroni din celalalt nucleu:
.
Sarcina nucleului atomic reprezinta numarul de protoni din nucleu:
. Determinarea sarcinii nucleului înseamna determinarea numarului de ordine Z.
Masa nucleulu se poate scrie ca suma maselor nucleonilor componenti si se exprima în unitati de masa.1u=m(12C)/12. Unitatea de masa are valoarea u=1,66 10-27Kg.
Comparând valorile experimentale ale maselor cu cele rezultate din formula s-a constatat ca masa determinata experimental este mai mica dec