Miza reala a conspirationismului in Romania de astazi este una ideologica.
La intrebarea “Cine conspira?” raspunsul sau mai bine zis raspunsurile se gasesc in insasi formularea ei cum spune si autorul cartii « Zeii cei rai » , George Voicu. « Cum ? » va veti intreba , insa apeland la un regulament logic va puteti da seama ca din start s-a oferit un raspuns pozitiv ideii de existenta a unei conspiratii – totusi nimeni nu poate fi conspirationist decat dupa ce indreapta degetul spre un conspirator.
Coborand din abstract si atribuind conspirationismului explicatii inteligibile chiar si pentru cei nededati cu abstractiile, gandirea unui « vanator » de conspiratii trateaza faptele cercetate intr-o maniera ce poate fi considerata vulgara, agatandu-se de amanunte banale si ajungand la formulari uneori ridicole.
Conspirationismul are sarcina de a descoperi profitorul fenomenului studiat pentru ca, potrivit credintei sale tot ceea ce se intampla important are loc pentru ca foloseste cuiva anume. Chestionand astfel faptele se ajunge la concluzia ca fenomenele semnificative din punct de vedere politic au intotdeauna o determinare specifica avantajoasa pentru unii si mai putin pentru altii.
Daniel Pipes in articolul sau “Conspiracy” din 1997ofera un exemplu referitor la aceasta metoda denumita “utilitara” adoptata de conspiratori : « Oricine castiga de pe urma unui eveniment trebuie sa-fi cauzat. Daca stii cine a castigat , stii cine conspira. Revolutia franceza a incetatenit pe evrei, asa ca evreii trebuie sa o fi cauzat ».
Deci nu conteaza deloc ca evreii nici macar n-au participat la actiunea politica de la 1789 pentru ca rationamentul utilitarist-conspirationist este suveran.
Constatand un anumit fenomen , Ion Coja, exemplu al constiintei utilitariste, il chestioneaza de fiecar data in acest mod : « cui foloseste ? » sau « cine are de tras foloase de pe urma lui ? » .Observand cine anume are de profitat de pe urma unui fenomen, domnia sa cred ca va putea sa deduca fara