Institutiile politice din Imperiul Incas II
Inca din antichitate oamenii au constatat nevoia unor institutii politice ce sa centralizeze puterea asupra unor oameni, in functie de o anumita ierarhie stabilita de fiecare stat.
Tahuantinsuyu (Imperiul incas; „Cele patru regiuni unite”) a avut un sistem federal care consista intr-un guvern central cu Inca ca si conducator a celor patru regiuni: Chinchaysuyu (NV), Antisuyu (NE), Qontisuyu (SV) si Qollasuyu (SE). Cele patru colturi ale acestor provincii se intalneau la Cuzco. Fiecare provincie avea un guvernator ce supraveghea oficialitatile locale, care la randul lor supravegheau vaile raurilor folosite in agricultura, orasele si minele. Comanda militara si cea religioasa era separata, ceea ce a creat un sistem de alternanta a puterii. Oficialitatile locale erau responsabile pentru rezolvarea conflictelor si tinerea evidentei a contributiei fiecarei familii la serviciul public obligatoriu (mita).
Cea mai puternica personalitate din imperiu era Sapa Inca („unicul Inca”). Cand un nou conducator era ales, supusii sai ii construiau o noua locuinta, vechea locuinta ramanand la familia vechiului conducator. Doar descendenti ai tribului Inca puteau ajunge si ei la nivelul de Inca. Cei mai tineri membrii ai familiei lui Inca studiau in Yachayhuasis (casele cunoasterii) pentru a-si dobandi o educatie aleasa.
„Casta suprema era constituita din familia regala – , Inca fiind numit . Membrii ei nu se puteau casatori inafara castei. Inca insusi se putea casatori – asemenea faraonilor, si din acelasi sacru motiv de a mentine puritatea sangelui regal – doar cu o sora a lui. Puterea lui Inca era nelimitata, iar suveranul era obiectul unui adevarat cult. Fiind considerat o persoana sacra, nimeni nu se putea apropia de el decat desult si purtand in spate o povara simbolica, semn al supunerii absolute. Purta numai vesminte de brocart, o mantie ornata cu placi de aur, iar pe piept, un mare disc de aur reprezentand imaginea soarelui.
