SPECTATOR




Legitimatia de maghiar II

Prof. FLORIN CONSTANTINIU
“De unsprezece ani, clasa noastra politica, cea mai
stupida din intreaga noastra istorie, a aruncat poporul
roman intr-o asemenea stare de disperare, incat, pentru a
iesi din mizerie, romanul e gata, pentru , sa uite ca e roman si sa se declare maghiar,
pentru a beneficia de anumite facilitati”

“O sursa de tensiune in relatiile romano-maghiare”

- Asa cum se intampla intotdeauna, lumea politica romaneasca aluneca repede peste problemele de
interes national. Ca, de pilda, hotararea guvernului de la Budapesta de a vota o lege care sa-i protejeze pe
ungurii din tarile fostului “rasarit comunist”, in frunte cu Romania. Cum apreciati, ca istoric, acest
demers?
- Cred ca, in numarul din saptamana 21-28 mai a.c., d-l Toma Roman a evaluat corect, in articolul
domniei sale, Legitimatia de maghiar, nocivitatea initiativei autoritatilor de la Budapesta de a acorda - pe
temeiul unui document special - un sir de inlesniri de ordin economic si cultural, maghiarilor care traiesc in
afara frontierelor Ungariei. Asa cum a aratat d-l Toma Roman, preocuparea fiecarui stat pentru soarta
celor care apartin etniei tarii-mame este perfect legitima si ea nu poate fi, prin urmare, contestata.
“Statutul maghiarilor de pretutindeni”, astfel cum este conceput la Budapesta, depaseste insa cu mult
aceasta preocupare. As spune, ca sa vorbesc in termeni dialectici, ca ne aflam in fata unei situatii cand
acumularea cantitativa se transforma intr-o noua calitate. Altfel spus, din prea multa grija pentru maghiarii
din afara frontierelor ungare, se ajunge la un amestec in afacerile interne ale tarii pe teritoriul careia ei
vietuiesc. Cred ca nici un stat care-si respecta propria suveranitate nu poate ingadui astfel de imixtiuni. Sa
fiu limpede inteles: am salutat public - in presa, la televiziune si in