Masacrul


O data cu planul de transfer al evreilor peste Bug in mainile germanilor a esuat, Antonescu a trebuit sa hotarasca soarta celor mai mult de 70 000 de supravietuitori evrei, unii erau bolnavi de tifos.
Decizia de a-i extermina pe evrei si de a le incinera cadavrele nu poate fi luata fara aprobarea inspectorului-sef dr.Mihai Negulescu. In acest moment nici chiar nazistii nu incinerau cadavrele evreilor, ei adoptau aceasta metoda la mijlocul lui 1943. Pe 29 si 30 septembrie in Babi Yar au fost omorati 33 771 de evrei.
Armata si guvernul de la Bucuresti au spus clar ca voiau ca raspandirea epidemiei sa fie prevenita, numarul persoanelor infectate cu tifos ajunsese la 3 000, acest numar nu includea evreii, ei nu erau cosiderati persoane. Epidemia s-a raspandit ca urmare a conditiilor in care s-a facut deportarea, mizeria in care erau tinuti si lipsa apei de baut.
Ordinul de a impusca evreii din Bogdanocva i-a fost trimis lui Isopescu de un trimis special autorizat sa indeplineasca misiuni secrete. Locul ales pentru executia in masa era la 2-3 km de Bogdanocva in mai multe rape sau in albii de rau secate care duceau la Bug.
Prizonierii evrei erau tinuti in 4 grajduri, acestea fiind incendiate si asa cum afirma acuzatiile in grajduri se aflau 5 000 de persoane.
Omorarea a avut loc in timpul acestor momente, disperarea pusese stapanire pe toti cei 46 000 de prizonieri. Strigatele de groaza inca puteau fi auzite dinspre grajdurile care ardeau si se prabusisera peste cadavre. Cand au ajuns in padure, mai intai au fost jefuiti si dezbracati si astef complet goi li s-a ordonat sa ingehuncheze la margina rapei si acolo au impuscat grupuri de 300-400 de oameni cu cartuse explozive. Dintii le erau extrasi prin lovituri cu patul pustilor, sau cu clesti ,,daca erau din aur’’. De acolo au fost dusi in fuga, la rapa, goi sau aproape goi, unde, de la o inaltime de 30 metri au fost impuscati cu revolvere si cu pusti sovietice.
In a doua zi a masacrului, duminica 22 dec