Primele orase



Primele asezari urbane mai mari au aparut in antichitate in Orientul Mijlociu, in Mesopotamia si Valea Indului. Aceste orase erau o dovada a progresului uman, dand nastere primelor mari civilizatii ale lumii.

Orasele s-au putut dezvolta doar cand oamenii au invatat sa-si construiasca asezari si sa le transforme in locuinte permanente. Acest lucru se intampla cu 10-12.000 ani in urma, pe o larga fasie de pamant de-a lungul Orientului Mijiociu, de unde se afla azi Turcia pana in Iran. Bastinasii acestor locuri traisera la inceput din vanat si cules, dar treptat au inceput sa traiasca in mici comunitati, sa cultive plante si sa creasca animale.

Dar aceste asezari nu erau inca orase. Orasul nu este doar mai mare decat un sat, ci majoritatea populatiei sale nu se ocupa cu agricultura - meseriasi, comercianti, preoti, soldati si oficialitati. Orasele pot exista daca fermierii produc un surplus de alimente pentru a hrani pe cei ce au alte activitati, indispensabile dezvoltarii civilizatiei.

Existenta unor asezari destul de mari a fost datata destul de timpuriu. Orasul cunoscut in Biblie sub numele de Jericho a fost locuit in mod permanent inca dinainte de 8000 i.Hr., iar Catal Huyuk, o asezare veche descoperita in Turcia, a inflorit intre 6500-5000 i.Hr. Din pacate, informatiile despre aceste orase sunt limitate, deoarece nu exista dovezi scrise despre ele. Scrisul a aparut ulterior, inainte de 3000 i.Hr., in Sumer (acum sudul Irakului).

Sumerul
Spre deosebire de zonele situate mai in nord, Sumerul nu a fost niciodata un bun teren agricol. Solul sau bogat a putut da recolte bogate, dar doar dupa ce mlastinile au fost secate si terenurile irigate. Acest lucru presupunea un efort organizat si probabil a necesitat participarea intregii populatii; eforturi similare erau necesare si pentru a mentine in functiune sistemul. Fiind deosebit de productiv si prosper, Sumerul a fost in curand divizat in orase-state independen