Razboiul civil din America de Nord

In prima jumatate a sec XIX-lea, industria textila, cea a masinilor si industria hartiei a luat o mare dezvoltare in statele de nord ale Uniunii. Seceratoarea si alte unelte agricole ale lui Mac-Cormic, masinile de cusut si celalalte s-au raspandit in lumea intreaga. Pe la 1860, industria Americii de Nord ocupa 1300000 de lucratori, iar Statele Unite aveau primul loc din lume prin lungimea retelei de cai ferate. In fruntea statelor americane, dpdv. al industriei, se aflau statele din N-E, in care nu exista robie. Pentru lucratori conditiile de munca erau grele; din pricina exploatarii crunte, multi lucratori se mutau in vest.
La inceputul veacului al XIX-lea, ziua de lucru in fabrici era de 13-14 ore. In regiunile textile din N-V, lucratoarele traiau intr-un fel de cazarmi supravegheate sever. In alte fabrici nu erau angajati decat lucratori care aveau mai putin de 6 copii.
Lucratorii veniti din Europa o duceau si mai greu, totusi emigrantii se inmulteau in fiecare an.
Incepand cu anul 1787 si pana la razboiul civil au emigrat din Europa in America peste 5 milioane de oameni. Afluenta de colonisti peste ocean crea o piata mai larga de desfacere pentru produsele industriale si stimula astfel dezvoltarea capitalismului.
Pe masura ce se dezvolta industria textila mecanizata, nevoia de bumbac se facea tot mai mult simtita. Cultura bumbacului devenind tot mai rentabila, a inceput plasarea de capitaluri in regiunile tertile ale statelor din sud. Pe aceste plantatii munceau pana la istovire, sclavii negri.
Avand nevoie de noi brate de munca, plantatorii cumpareau pe negrii ca pe vite. Cu toate ca, oficial, comertul cu sclavi era interzis, contrabandistii ii aduceau intre peretii si dusumelele duble ale corabiilor, unde foart multi se asfixiau si mureau.
Proprietarii isi tineau sclavii in lanturi. Ii puteau bate si ucide. Dupa opt-zece ani de munca si suferinta, mare parte din ei mureau.
Deseori, sclavii se rasculau. In 1831negrii din