Virtutile morale


În primul secol al erei noastre, în Imperiul roman si-a facut aparitia o noua religie: crestinismul. Aducând un mesaj universal, mai presus de diviziunile nationale sau sociale, crestinismul avea sa devina religia dominanta pe întreg cuprinsul Imperiul roman.
Crestinismul s-a adresat mai întâi evreilor. Nucleul întregii doctrine crestine, prin doctrina întelegând totalitatea credintelor, a ideilor, a regulilor care definesc o conceptie a omului fata de Dumnezeu, fata de lume si fata de ceilalti, este Iisus, pe care discipolii sai l-au numit Mesia. Nascut în Palestina el a fost rastignit în anul 30. Viata si scurta lui aparitie de Mesia sunt descrise de Evanghelii.
      Iisus nu a contestat religia evreilor, dar a încercat sa depaseasca limitele unei comunitati umane restrânse, mesajul sau fiind adresat tuturor oamenilor. Crestinismul este o religie întemeiata de iubirea aproapelui si pe virtuti morale. Crestinilor li se promitea dupa moarte viata eterna în împaratia lui Dumnezeu, Paradisul.
Crestinismul s-a extins repede la Ierusalim. Personalitatile cele mai importante care au ajutat la raspândirea crestinismului au fost Pavel si Petru. Consiliul de la Ierusalim din anul 49 î.Hr. a decis ca noua religie sa iasa din granitele ei initiale, adresându-se si celorlalte popoare. Crestinismul a devinit astfel o religie distincta de iudaism. Cu ajutorul lui Pavel au aparut primele comunitati de crestini printre evrei, dar si printre greci si romani. Doua acte rituale trebuiau respectate în primul rând pentru a fi considerat crestin : botezul si împartasania.
Biserica a avut de înfruntat problema externa a persecutiilor (din partea statului roman) si pe cea interna, a ereziei. Cauzele persecutiilor romane au fost de mai multe feluri. Mai întâi politice, caci crestinii îi erau loiali lui Hristos, iar romanii Cezarului. Alte cauze au fost de natura religioasa, crestinii refuzând sacrificiile pe altare si în general idolii; sociala