Alergiile alimentare reprezintă un domeniu relativ nou de cercetare,
studiile statistice ale ultimelor decenii indicând faptul că prevalenţa globală a
afecţiunilor alergice este de 25- 30%, respectiv 15-20% pentru dermatita atopică,
7-10% pentru astmul bronşic, 15-20% pentru rinita şi conjunctivita alergică. La ora
actuală, la copii cele mai frecvente alergii alimentare apar la laptele de vacă, ouă,
cereale şi peşte. Alergia alimentară cu manifestări digestive este mai frecventă în
primii ani de viaţă, după care înregistrează un platou, iar frecvenţa scade la 50%
între 4 şi 7 ani pentru a face loc alergiei respiratorii.
Factorii implicați în sensibilizarea alimentara la sugar sunt predispoziția
genetica, expunerea la alergeni alimentari (vârsta, doza, frecventa), preluarea
antigenelor alimentare din lumenul intestinal dependenta de imaturitatea barierei
intestinale şi a sistemului imun local si sistemic, dezvoltarea fenomenului de
toleranta orala. Expresia clinica poate fi extrem de variata; nici o manifestare nu
este patognomonica, astfel pentru diagnostic sunt necesare un grad crescut de
suspiciune, cooperarea familiei si investigații, adesea costisitoare.
În alegerea temei s-a ţinut cont de impactul pe care îl are alergia
alimentară asupra pacientului de vârstă pediatrică. Deficitele nutriţionale datorate
manifestărilor gastro-intestinale (vărsături, diaree cronică), la care se asociază
manifestările respiratorii (rinoree, strănut, wheezing), cutanate (urticarie,
angioedem) şi, uneori sistemice, reprezintă o cauză importantă de deficit ponderal
în copilărie. De asemenea, insuficienţa aportului proteic şi energetic datorate
malabsorbţiei intestinale, încă din primul an de viaţă, are repercusiuni importante
asupra dezvoltării ulterioare a copilului. Astfel, alergia la proteinele laptelui de
vacă constituie o cauză importantă de diaree cronică şi malnutriţie în primul an de
viaţă al copilului, alimentaţia naturală şi utilizarea preparatelor hipoalergenice,
atunci când este cazul, reprezentând singurele metode de prevenire şi tratament.
Vastitatea aspectelor clinice, fiziopatologice şi de cercetare, cu ramificații
în patologia extradigestivă fac din alergia la proteinele laptelui de vacă un subiect
permanent în actualitate, acesta fiind reactualizat periodic, în funcţie de achiziţiile
recente de diagnostic şi tratament.
Diagnosticul alergiilor alimentare se bazează pe anamneză amănunţită,
un examen fizic atent, investigaţii de laborator clinic obişnuit (eozinofilie sanguină,
dozare de IgE serice şi de unele enzime, examene de digestie şi
coproparazitologice) şi o serie de metode specifice de diagnostic (teste cutanate,
RAST/ELISA, teste de provocare, dietă de excludere, biopsie intestinală).