Referat - Conceptul general de stres

Categorie
Referate Psihologie
Data adaugarii
acum 11 ani
Afisari
3170
Etichete
conceptul, general, stres
Descarcari
551
Nota
9 / 10 - 1 vot

Conceptul general de stres
Despre stres, concept care a generat si genereaza în continuare destule controverse si nedumeriri, s-au publicat, dupa introducerea lui în stiinta de catre Selye, o multitudine de articole si monografii, estimate la 120.000 pâna în 1981. Cu toate acestea problematica stresului, în special a celui psihic, continua sa anime atât atentia specialistilor, cât si a maselor largi, termenul de stres fiind ancorat puternic si în limbajul cotidian.
Acest capitol reprezinta o încercare de a prezenta succint câteva perspective moderne de abordare a problematicii legate de stres.
 
 
1. Etimologie. Repere istorice
 
Nu se cunoaste exact când a fost folosita pentru prima data notiunea de stres în limbajul psihologic, diferite surse indicând ani diferiti, dar cert este faptul ca conceptul a cunoscut o raspândire rapida datorita teoriei lui H. Selye.
Webster's Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language [[1]] explica etimologia cuvântului "stres" ca provenind partial din abrevierea cuvântului englezesc "distres", partial din cuvântul "estrece" din vechea franceza, ce aveau întelesurile de "constrângere, suferinta", si derivate din latinescul "strictus", participiul trecut a lui "stringere", cu întelesul de "a trage (din) greu". Termenul de "stres" desemneaza o serie de substantive înrudite ca înteles dar cu nuante ce pot diversifica sensul: încordare, presiune, povara, forta, efort, solicitare, tensiune, constrângere etc. [[2]].
Asa cum observa mai multi autori [[3]; [4]], toate organismele vii exista în virtutea legitatii adaptarii, fenomen sesizat pe plan istoric cu mult înaintea celui de stres, ultimul fiind vazut adesea  atât drept sursa cât si consecinta a unei adaptari prin mecanisme de aparare ramase primitive si inadecvate vietii contemporane.
Înca Hippocrate, sustinut mai recent de Cl. Bernard (1878-1879)[14] s.a., vehiculeaza ideea privind capacitatea organismului de a-si mentine constante conditiile interne de viata, idee dezvoltata de fiziologul american Walter B. Cannon [[5]; [6]] care introduce termenul de "homeostazie" ce indica aceasta capacitate. Cannon demonstreaza existenta numeroaselor mecanisme homeostatice specifice de natura fiziochimica, enzimatica, endocrina si nervoasa, mecanisme ce protejeaza organismul contra unor agenti perturbanti.
Considerat ca fiind cel mai important precursor al teoriei stresului, Cannon studiaza reactiile organismului în situatii de urgenta si în particular reactia cunoscuta sub numele de "fight or flight". Datorita acestei reactii, oamenii, ca si animalele, vor alege între a lupta sau a încerca sa fuga de situatia care devine amenintatoare pentru ei. Cannon dovedeste experimental rolul secretiei de adrenalina în adaptarea organismului la stimulii din mediu în situatiile de urgenta (emergency reactions) [[7]].
O contributie importanta la problematica adaptarii, si indirect a stresului, au adus-o si alti oameni de stiinta, printre care fiziologul rus I. P. Pavlov, care descopera mecanismele de aparare prin reflexe conditionate, cu functie anticipativa [[8]; [9]], S. Freud cu teoria sa despre nevroza defensiva si mecanismele inconstiente de aparare psihologica [[10]], grupul condus de B. G. Ananiev [[11]] care releva existenta unor tendinte divergente de evolutie a indicatorilor neurovegetativi în starea de emotie, tendinte puse în legatura cu predominarea la nivel individual a reglajului simpatic sau parasimpatic s.a.
 
 
2. Sindromul general de adaptare
 
În 1936, fara a mentiona înca termenul de stres, H. Selye publica un articol despre tendinta organismului de a reactiona stereotip la diferiti agenti chimici, fizici si biologici, descriind aceasta tendinta sub denumirea de "sindrom general de adaptare" (SGA) (cit. [14, p. 21]), ea cuprinzând totalitatea mecanismelor nespecifice (considerate astfel tocmai pentru ca ele apar la oricare dintre agentii declansanti mentionati), capabile sa asigure mobilizarea resurselor adaptative ale organismului în fata agresiunii care-i ameninta integritatea morfologica sau a constantelor sale umorale. Geneza conceptului de sindrom general de adaptare este legata de observatia lui Selye ca boli complet diferite, dincolo de manifestarile specifice, au un corolar de manifestari comune: stare generala alterata, inapetenta, tulburari digestive, dureri articulare si musculare, febra etc.
Selye descrie trei stadii distincte ale evolutiei sindromului general de adaptare [[12]]:
1) stadiul reactiei de alarma, care cuprinde doua faze: de "soc" si de "contrasoc";
2) stadiul de rezistenta (de revenire sau de "contrasoc prelungit");
3) stadiul de epuizare.
În faza acuta de soc a reactiei de alarma rezistenta generala a organismului scade sub cea medie. Daca agentul nociv este foarte intens si/sau incompatibil cu viata, survine moartea, iar daca organismul supravietuieste s...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2020 - Referatele.org