INCONSTIENTUL



Ideea de inconstient a fost impusa de catre Freud din necesitati practice, si nu filosofice. De altfel, in anturajul imediat al lui Freud nu a existat la inceput nici o opozitie majora fata de aceasta idee. Profesorul lui Freud, Meynert, se afla sub influenta directa a lui Herbart, in a carui teorie acceptarea proceselor sufletesti juca un rol esential.
Faptul ca in lantul manifestarilor observabile apar lacune inexplicabile poate fi privit din doua puncte de vedere: se pot ignora procesele somatice si sa presupunem ca lacunele pot fi inchise prin procese psihice inconstiente si se poate construi un lant pur somatic, in care nu exista nici o veriga lipsa si care acopera intregul camp al observatiei.
Freud adopta initial a doua varianta, in descrierea de tip neurologoc a manifestarilor psihopatologice. El este fascinat de posibilitatea de a cladi o „psihologie” pe baze pur neurologice. Produsul acestei incercari este „ Schita unei psihologii stiintifice”, al carei manuscris este trimis lui Fliess in septembrie-octombrie 1895. Este o ambitioasa incercare de a explica intregul comportament normal si patologic prin doua entitati materiale: neuronul si „cantitatea libera”, o energie fizica sau chimica neprecizata. Nu era aici necesara postularea directa a unor procese psihice inconstiente; totusi unul dintre postulatele de baza din „Schita” este acela ca „memoria este incompatibila cu constiinta”.
Esenta procesului de refulare nu consta in suprimarea, in anularea unei reprezentari ce reprezinta o pulsiune, ci consta in a o impiedica sa devina constienta. Spunem atunci ca ea s-ar gasi in starea de „inconstienta”;trebuie insa sa aducem destule dovezi in favoarea faptului ca ea poate produce si in mod inconstient efecte, chiar si pe acelea care ajung in cele din urma constiente. Tot ceea ce a refulat trebuie sa ramana inconstient, insa noi vrem sa stabilim inca de la inceput ca cee