ORGANIZAREA BISERICII CRESTINE
SI PRIMELE CONCILII ECUMENICE
© Mircea Laza

O examinare a lucrarilor existente cu privire la istoria Bisericii crestine releveaza faptul ca cele mai multe dintre ele reflecta o anumita pozitie confesionala sau teologica. Studierea originii si evolutiei crestinismului trebuie facuta în contextul politico-social existent în perioada ultimului secol înainte de Hristos si în primul secol al erei crestine; crestinismul devenind cea mai globala si universala dintre toate religiile care au aparut în Orientul Apropiat si Îndepartat si pe lânga aceasta a influentat decisiv istoria rasei umane.
Crestinismul este religia întemeiata pe învatatura, persoana si viata lui Iisus Hristos si s-a nascut în secolul I, în Imperiul Roman, asa cum apreciaza unii istorici latini precum Tacitus, Suetoniu sau Pliniu cel Tânar, dar aceasta religie ne este cunoscuta, de la originea sa si pâna în zilele noastre, în primul rând datorita scrierilor elaborate pe vremea primelor generatii de crestini (cele patru evanghelii). Înca de la început Iisus a adunat multimi, a atras ucenici, i-a ales pe cei doisprezece apostoli si procedând astfel, el si-a manifestat vointa de a constitui o institutie, caci, simbolic, cifra 12 aminteste de cele 12 triburi care alcatuiau poporul lui Israel. Însarcinati sa continue opera lui Hristos, cei 12 apostoli anunta Evanghelia si aduna Biserica în Ierusalim, în toata Iudeea si în Samaria si pâna la marginea pamântului (Faptele Apostolilor, 1, 8). Treptat, împreuna cu colaboratorii care îi însotesc, cei 12 întemeieaza comunitati crestine si le organizeaza, înfiintând sfaturi de batrâni întelepti cu capeteniile sau preotii lor, care asigura conducerea comunitatilor sau diversele servicii ce le sunt necesare.
Imperiul prin care au calatorit acesti misionari cuprindea multe orase, mai ales în est si acest fapt a determinat structura admin