Aglae Tulea - analiza



Odata aparut în scena, personajul se misca într-o liniaritate totala. De la început la sfarsit Aglae stârneste doar dezgust. Se prezinta cititorului prin intermediul lui Felix, care o observa cu atentie: „Otilia opri pe Felix în fata femeii mai mature. Era o doamna cam de aceeasi vârsta cu Pascalopol, cu parul negru pieptanat bine într-o coafura japoneza. Fata era galbicioasa, gura si buzele subtiri, acre, nasul încovoiat si acut, obrajii brazdati de câteva cute mari, acuzând o slabire brusca. Ochii erau bulbucati ca si aceia ai batrânului, cu care semana putin, si avea de altfel aceeasi miscare moale a pleoapelor. Era îmbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase cerculete, strânsa la gât cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon de piele în care se vedea prinsa de un lantisor urechea unui cesulet de aur”.
Acelasi personaj, Otilia face prezentarile:
„– E tanti Aglae, sora lui papa, explica Otilia lui Felix, vazându-l cam nedumerit.
– De unde sa ma cunoasca? întreba Aglae. Când a murit ma-sa, era numai atât. De atuncea nu l-am mai vazut.”
Prima impresie urâta pe care o provoaca lui Felix se leaga de limbajul ei, ce caracterizeaza perfect femeia crescuta la mahala si educata la periferia orasului.
Prezenta continua a Aglaei în casa lui mos Costache e motivata, la prima vedere, de gradul de rudenie si de pozitia casei, familiei Tulea, aflata în imediata vecinatate a casei Giurgiuveanu, dar mai ales, de dorinta apriga, chiar nestapânita, a femeii de a pune mâna pe averea batrânului. Ea este convinsa ca numai banii pot aduce stabilitatea unei familii si-i doreste cu atâta putere încât tot restul se estompeaza, cu exceptia copiilor! Aglae încarneaza chipul mamei devorate de rautate si invidie fata de copiii altora, deformata în chip grotesc de un sentiment care ar fi trebuit sa o faca sa devina nobila.
E atâta cheltuiala în a o înlatura pe Otilia, vesnica rivala (din perspectiva ei) pentru maruntisul Auricai, încât per