G. Calinescu: Enigma Otiliei
Aurica Tulea
- caracterizare -














Aurica Tulea-caracterizare – 1 George Calinescu: Enigma Otiliei
Pe o imaginara scara a evolutiei în timp a unui tip anume de personaj, s-ar parea ca Aurica este imaginea Aglaei în tinerete, sau altfel spus, Aglae este o batrâna, o baba rea pâna la monstruozitate.
Aurica este fiica cea mica a Aglaei, în antiteza cu feminitatea si delicatetea Otiliei, supusa de la început si pâna la sfârsit unui automatism psihologic, si întreaga ei miscare în roman se petrece între coordonatele strâmte ale familiei Tulea, ale casei lui mos Costache, miscare monotona, întrerupta doar, la un moment dat, de „turneele de pe calea Victoriei”.
Personajul este prezentat de Felix, astfel având si noi, cititorii, ocazia sa-l cunoastem. Primele imagini ale fetei ne sunt comunicate de Felix:
„Felix privi sfios la aceea pe care o chema Aurica. Era o fata cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenti ca si ai Aglaei, cu fata prelunga, sfârsind printr-o barbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de doua siruri de cozi împletite. [...] La apropierea lui Felix ridica ochii fixând cu avida curiozitate pe tânar si întinzându-i o mâna arcuita.”
Aurica e obsedata de neîmplinirea ei în plan sentimental, caci considera drept unic scop al existentei – casatoria. Aglae si Aurica sunt construite din acelasi aluat, Otilia si Aurica însa apar ca cel mai perfect contrast. Cunoscând-o bine si pe Aurica, Otilia îl previne pe Felix:
„– Sa te feresti de ea, ca umbla sa se marite si se îndragosteste de cine-i iese-n cale!”
Aurica o uraste cu mult mai mare intensitate pe Otilia decât mama ei. Este relevata pe deplin superioritatea pe care Aurica si-o abordeaza fata de Otilia, condamnata parca la toate esecurile din lume pentru ca e „fata fara parinti”. Ura îi întuneca judecata în asemenea grad, încât se lanseaza în aprecieri defaimatoare, debiteaza invectiv