Caracterizarea Emiliei Rachitaru
din perspectiva lui Fred Vasilescu

Prin romanul „Patul lui Procust”, autorul Camil Petrescu se remarca printre cei mai de seama reprezentanti ai autenticitatii, având o remarcabila acuitate intelectuala si putere de creatie.
Scriitorul îsi numeste romanul „dosar de existente” (în subsolul primei pagini), acest „calificativ” fiind materializat prin lipsa unui personaj principal. Fiecare personaj îsi face aparitia în centrul atentiei pentru a lasa mai apoi loc la un altul, apoi la altul… Doamna T, George Demetriu Ladima, Fred Vasilescu si Emilia Rachitaru sunt cei patru protagonisti ai romanului.
…” Emilia aceasta, pe care am avut-o din noaptea când m-a dus un prieten cu ea la Luzana, pe care am chemat-o la mine când am vrut si pe care totusi, în trei ani, am venit cel mult de trei ori s-o am, care de câte ori a fost singura cu mine n-a întârziat, ca sa ramâie în camasa cu coapsele goale, un sfert de ora, fata asta blonda sau mai mult spalacita, grasuta si vulgara, pe care au avut-o toti prietenii mei, ca si mine…”
Aceasta Emilia este o actrita fara talent. Fred o vede pe scena ca fiind „dezastruoasa ca o bucatareasa patetica”, o judeca „la rece” si o vede grava, impozanta, o blonda spalacita, grasuta si vulgara, cu veleitati si sigura pe ea dar altfel saraca cu spiritul. Ea nu stie sa glumeasca; totusi, câteodata glumeste vulgar; nu zâmbeste, fiind mereu de o gravitate – am putea spune – prosteasca. În ceea ce priveste teatrul, Emilia nu se poate încadra în nici un rol, deoarece ea nu poate întelege decât unul singur… acela de „dama de companie”.
Feminitatea îi lipseste cu desavârsire, lasând la iveala o femeie superficiala, pentru care actoria e un mod de a-si ascunde adevarata natura, delasarea. Emilia este o femeie de-a dreptul jignitoare prin lipsa ei de naturalete, prin gesturile si tendintele ei animalice, având constiinta ca reprezinta pentru Fred Vasilescu doar un ospat de carne: „Are constiinta valorii animalitatii ei …