Referat - Caracterizarea personajului de roman – Vitoria Lipan

Categorie
Referate Romana
Data adaugarii
acum 9 ani
Afisari
2337
Etichete
caracterizarea, personajului, roman, vitoria, lipan
Descarcari
208
Nota
9 / 10 - 1 vot

Caracterizarea personajului
de roman – Vitoria Lipan
Mihail Sadoveanu, unul dintre marii prozatori ai sec XX, a creat o opera literara impresionanta.Romanul “Baltagul” este una din capodoperele sadoveniene, o scriere memorabila, nu numai prin continut cat si prin personaje.Fie personaje principale, secundare sau episodice, sunt firi tenace, caracteristice lumii patriarhale pe care o reprezinta.
Vitoria Lipan este unul din personajele principale, fiind prezenta in toate momentele actiunii.Insusirile personajului sunt evidentiate direct: prin descriere de catre autor, prin parerea celorlalte personaje, prin autocaracterizare si indirect prin : fapte, gesture, limbaj, mediul in care traieste, sentimente.
In expozitiune, autorul realizeaza direct, prin descriere o schita de portret a personajului care cucereste prin frumusetea fizica: “Femeia nu mai era tanara dar avea o frumusete neobisnuita in privire.Ochii ei luceau ca-ntr-o ceata in dosul genelor lungi si rasfirate in carligase”.
Tot direct este caracterizata si de Gheorghita care constata schimbarea mamei sale fara a intuit insa cauzele: “Si mama-sa asta s-a schimbat.Se uita numai cu suparare si i-au crescut tepi de aricioaica”.
Negustorul David constata inteligenta si caracterul ferm al femeii, iar subprefectul Anastase Balmez este uimmit de tenacitatea cu care femeia conduce ancheta, de observatiile pertinente, de puterea de convingere, de arta disimularii.Pentru Bogza femeia detine o cunoastere magica a faptelor care il sperie: “Si totusi, muierea acaeasta care-l urmareste a aratat cum s-a intamplat punct cu punct, pas cu pas.
In dialogul purtat cu fiul ei, se autocaracterizeaza, dovedindu-si patrunderea psihologica si marturisind nevoia de ajutor: “Eu te cetesc pe tine,macar ca nu stiu carte.Intelge ca jucariile au stat.De-acu trebuie sa te arati barbat.Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau”.
Portretul moral, realizat prin mijloace indirecte, este cel al unui personaj reprezentativ pentru lumea operei sadoveniene, o figura simbolica, o ipostaza a omului de la munte.Este o femeie nestituoare de carte dar inzestrata cu o inteligenta native deosebita. Priceputa si harnica, conduce gospodaria cu strasnic brat, mai ales ca Nechifor este adesea plecat.Mama a doi copii, Minodora si Gheorghita, vegheaza cu grija asupra cresterii lor.Cu fata se arata mai aspra, vrand sa creasca in spiritual traditiei dar cu Gheorghita este mai toleranta pentru ca il vede “sfios si nesigur” si considera ca este inca necopt pentru a-l trimite in cautarea tatalui, dar va face din el un barbat curajos si energic.Ca sotie,isi iubeste si isi respecta barbatul. Absenta prelungita a lui Lipan este cauza interiorizarii eroinei.Cu privirea pierduta “cerca sa patruna pana la el”.Disparitia acestuia ii absoarbe toate gandurile: “ziua si noaptea eu la alta nu ma gandesc”. Rostul vietii ei devine gasirea barbatului: “…n-am sa am hodina pan’ ce l-oi afla….daca a intrat el pe taramul celalalt, oi intra si eu”. “Baltagul” este o poveste de dragoste exemplara prin intensitatea si statornicia sentimentului.De abia acum femeia isi dadea seama ca dragostea ei ramasese ca in tinerete si ca Nechifor era dragostea ei de 20 si mai bine de ani.
Este o femeie credincioasa si superstitioasa. Inainte sa plece la drum cere sprijin moral parintelui Daniil, isi purifica sufletul postind 12 vineri, face daruri bisericii, se roaga la icoana Sf. Ana. Crede in semen si in vise.Visul in care Nechifor apare calare, trecand peste o apa neagra si cantecul cocosului intors cu pliscul catre poarta ii inbtaresc increderea in disparitia lui Nechifor.
Cand pleaca la drum, orice slabiciune umana dispare: “…socotea ca nu mai avea de ce plange.Avea de cautat, de gasit, de randuit.”
Este apriga, voluntara, descifrand psihologia oamenilor.Fata de straini are puterea de a-si ascunde suferinta, gandurile, nelinistea. Pentru a nu da de banuit, pretexteaza ca Nechifor ii este dator. La Borca dau peste un botez iar la Cruci dau peste o nunta.Ascunzandu-si supararea, participa la aceste evenimente asa cum traditia i-o cere.
Cu inteligenta, darzenie si tact reface drumul lui Nechifor, facand popasuri,cerand informatii, interpretand raspunsurile primate. Descoperind cadavrul, este coplesita de imaginea cutremuratoare dar usurata sufleteste: era mort dar nu infidel.Gaseste taria morala de a indeplini toate randuieliel sacre.Ii face cea mai frumoasa sic ea mai bogata slujba de inmormantare.Doar la inmormantare a dat glas durerii: “Gheorghita!De ce m-ai lasat! Cu asa glas a strigat incat prin toti cei de fata a trecut un cutremur.
Scena parastasului, in care Vitoria ii determina pe asasini sa isi recunoasca vina, dezvaluie personajul feminin in toata maretia sa.O simpla taraca devine un extraordinar detectiv. Povesteste intocmai cum s-au intamplat lucrurile, descriind gesture si ganduri, il atata pe Bogza cu intrebari, pe cand ea...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2018 - Referatele.org