Din Larg

Octavian Goga

Poet al Ardealului, printr-o parte a realitatilor concrete ce-l inspira, el e, în fond, poetul întregii tari, prin idealurile de unitate nationala si de izbavire sociala ce-l anima. Mesianica, poezia lui Goga are un ton profetic, violent, incendiar, el fiind “solul dragostei si-al urii ”, care si-a împletit bici din “al valurilor caier”, iar din “Nestinsul vremurilor vaier” si-a scris “blestemul în cerul gurii”!
Octavian Goga s-a nascut la 20 martie/1 aprilie 1881, la Rasinari, judetul Sibiu si a murit la 6 mai 1938 la Ciucea , Judetul Cluj, unde este si înmormântat. Poetul învata mai întâi la Rasinari, apoi la liceul Unguresc Sibiu, frecventeaza biblioteca Astrei, încearca sa colaboreze la Convorbiri Literare. În anul 1838, pleaca din Sibiu la liceul românesc din Brasov, participând la sedintele Societatii de lectura. În 1897 debuteaza la Tribuna; publica la Tribuna literara si Familia sub semnatura Octavian, Tavi si Sfinx.
Stapânit de convingeri estetice, Octavian Goga intra în literatura cu ideea înfaptuirii monografiei unui sat ardelean, pe care o va realiza magistral, bazat fiind pe cunoasterea directa a vietii si pe o solidaritate intima cu lumea rurala. El a scris atât în versuri cât si în proza. În versuri: Poezii (1905), O seama de cuvinte (1908), Ne cheama pamântul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Poeme postume (1939); dramaturgie: Domnul notar (1914), Mesterul Manole (1928), proza: Mustul care fierbe.
Volumul “Din Larg ” (1939) apare la un an dupa moartea poetului, punând capat realizarii senine a operei sale. De aceea am putea spune ca în acest volum, eul liric îsi aduna toate sentimentele sale, toate bucuriile si necazurile vietii. Opera “Din Larg ”, face parte din volumul postum cu acelasi titlu. Prin titlu, eul liric vrea sa ne transmita ca el si-a adunat gândurile din întreaga sa viata si încarca sa si le puna într-o ordine anume, pentru ca el se simte aproape de finalul carierei sale. Urcusul, poate imaginar, preze