Motto: „Toata arta lui Caragiale tinde catre prezentarea directa a omului. Viziunea omului este în proza lui efectul chipului în care omul vorbeste si este ascultat. Adevarul vorbirii este izvorul încântarii mereu reînnoite pe care o sorbim din paginile sale.”
I.L. Caragiale, unul dintre cei mai de seama dramaturgi ai literaturii române, se dovedeste a fi si un maestru al schitei prin scrierile publicate în volumul „Momente si schite”: „Lantul slabiciunilor”, „Vizita”, „D-l Goe”.
Schita este un text narativ de dimensiuni reduse, având actiunea limitata la un singur episod din viata unor personaje. Numarul personajelor dintr-o schita este, de obicei, mic. Cadrul desfasurarii întâmplarilor este restrâns, ritmul actiunii este viu, dinamic, iar amanuntele mentionate în text sunt putine, dar semnificative.
Schita prezinta un singur episod din viata personajului principal.
În schita, cele trei doamne, mam’mare, mamitica si tanti Mita se hotarâra sa plece in calatorie la Bucuresti ca o promisiune facuta copilului pentru a nu mai ramâne repetent.
Damele împreuna cu Goe asteapta dis-de-dimineata trenul accelerat care le duce la Bucuresti. Copilul este impacientat si are o atitudine necorespunzatoare fata de mama si bunica sa, pe care le face proaste.
Trenul soseste si cei patru pasageri urca în vagon. Li se ofera loc în compartiment. Damele intra în compartiment, dar Goe ramâne pe culoar. La un moment dat acesta scoate capul pe fereastra si vântul îi zboara palaria cu bilet cu tot.
Soseste controlorul care le cere doamnelor sa plateasca un bilet pentru Goe si le si da o amenda. Dupa aceasta mamitica îl cearta pe Goe, îl smuceste si acesta se loveste cu nasul de clanta usii compartimentului. Grijulie fiind, bunica îi da lui Goe un beret în locul palariei.
Supararea ia sfârsit si Goe primeste o ciocolata daca o pupa pe mamitica. Goe iese din compartiment si se blocheaza în toaleta vagonului de unde este eliberat de controlor. Dupa ce este eliberat de controlor, ma