Dramatismul existential în Psalmi


PLAN

Introducere


Prezentarea dramatismului existential


Izvorul dramatismului existential


Elementele care definesc viata celui ce cauta neîncetat


Finalul plin de dramatism al psalmistului



Dramatismul existential în Psalmi


Psalmii reprezinta creatia cea mai importanta a lui Tudor Arghezi. Majoritatea Psalmilor au fost publicati în Cuvinte potrivite care este cel mai însemnat volum publicat de poet.
În Psalmi poetul este însetat de absolut. El cauta pe Dumnezeu, dovada a certitudinii perfectiunii. Este cuprins de îndoieli, îsi pierde rabdarea.
Din majoritatea Psalmilor publicati în Cuvinte potrivite reiese cautarea neîncetata, speranta între nadejde si îndoiala, credinta si tagada:

“Sageata noptii zilnic vârfu-si rupe
Si zilnic se-ntregeste cu metal
Sufletul meu deschis ca sapte cupe
Asteapta o ivire de cristal
Pe un stergar cu brâie de lumina!”

Izvorul dramatismului existential vine din aceasta cautare perpetua. Este drama celui nemultumit cu mediocritatea, a celui ce se simte marunt în fata fortei supreme:

“O nelinistita patima cereasca
Bratul mi-l zvâcneste, sufletul mi-l arde
Vreau sa pier în bezna si în putregai
Ne-ncercat de slava, crâncen si scârbit
Si sa nu se stie ca ma desmierdai
Si ca-n mine însuti tu vei fi trait”.

Este redata truda celui vesnic nemultumit: “ma muncesc din radacini si sânger”, “Si-mi simt sculate aripi de cocor”(Întoarcerea în tarâna), “ma strecor în lupta / În umbra lunii albe, cu lancea nalta rupta”(Cântare).
Elementele artistice definesc viata mediocra si frumusetea celui ce cauta neîncetat: “noroi”, “umilinta”, “noapte”- pe de o parte si “lumina”, “înaltimi”, “stele”, “cântec” pe de alta.
Astfel drumul în viata pare o zbatere neîncetata între urcare si coborâre, între victorie si înfrângere, între descoperire si neputinta de a gasi esenta, adevarul, pe însusi Dumnezeu: “Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vietii mele / Drept multumire sti-voi ca cerurile reci, / Vor strecura prin