MOTTO:
,,De unde sunt eu?Sunt din copilaria mea.Sunt din copilaria mea ca dintr-o tara.”
(Antoine de Saint-Exupery)

S-ar putea alcatui,cu siguranta,un dictionary intreg cu definitiile pe care ganditorii lumii le-au dat copilului si copilariei.Cea acceptata de oamenii politici suna sec si stiintific:Copilul –persoana care nu a implinit varsta de 18 ani sin u a dobandit capacitatea deplina de exercitiu in conditiile legii.
Raman insa atatea lucruri esentiale nespuse in aceasta definitie.M-am gandit mult:oare cum as defini eu coplilul?Iata o formularea pe care eu o propun:
COPILUL E UN FLUTURE CU ARIPI MARI DESCHISE, INCAT ATUNCI CAND ZBOARA,ELE SE CONFUNDA CU SENINUL CERULUI.
Daca toti oamenii sunt de accord ca nu exista minune mai mare decat a fi copil atunci de ce exista atatia micuti nefericiti pe planeta Pamant.?
Din palatele lor comfortabile parlamentarii lumii se intrec in declaratii referitoare la sfintele drepturi ale copilului.Numai pretul unei masini cu care ei se plimba ar fi suficientpentru a asigura traiul decent al catorva copii din zonele defavorizate ale globului.Cel mai adesea insa vorbele raman numai vorbe.
Evident ,nu se poate generaliza.In multe tari,cum sunt cele din Europa de Est ,inclusiv Romania , s-au facut progrese insemnate in protejarea copiilor fara familie sau a celor saraci.Si totusi…
Ma tulbura cumplit amintirea unei zile frumoase din toamna aceasta cand,aflandu-ma in Bucuresti,obosita,ma hotarasem sa ma odihnesc in fata parcului Garii de Nord.Afara un soare cald isi picura stropii de aur peste frunzele usot ingalbenite.Era placut si o lumina blanda asternea pe chipurile trecatorilor un zambet involuntar.De la primii pasi in parc am fost lovita de imaginea unui copil murdar,care dormea profound pe o haina aruncata in iarba inca verde.Nu se mai spalase cine stie de cand.Caldura soarelui ii tinea loc de plapuma.,,Un accident sau ce intamplare!”mi-am zis