Imnul Lui Stefan Cel Mare


Ca procedeu literar specific imnului intalnim evocarea prin care se aduce in fata cititorului imaginea unei persoane,a unui eveniment maret sau a unei epoci din trecut.Acest procedeu pune in evidenta sentimentele celui care evoca si ale colectivitatii care o reprezinta.Denumirea acestei specii literare vine din limba greaca unde ``hymnos`` inseamna ``cantec de biruinta``.
Poezia ``Imnul lui Stefan cel Mare`` de Vasile Alecsandri este o creatie lirica ocazionala:a fost scrisa cu prilejul serbarii nationale care a avut loc intre 15-27 august 1871 la Putna,cu ocazia implinirii a 400 de ani de la ctitorirea acestei manastiri de catre Stefan cel Mare.La manastirea Putna se afla si mormantul gloriosului voievod care a fost numit ``Soarele Moldovei``.
Poezia este structurata in cate 5 strofe de cate 8 versuri (5 octave) si exprima veneratia romanilor fata de personalitatea lui Stefan cel Mare.
Textul se deschide printr-o invocatie retorica adresata acestui erou al neamului:
``O! Stefan,erou sfant!``
Pe parcursul poeziei mai exista cateva asemenea versuri:
``O! soare-nvingator!``
``O! mare umbra-eroica!``
``O! Stefane!``
Epitetul ``sfant`` inclus in prima adresare proiecteaza o auveola de sacralitate asupra voievodului si asupra vechiului sau mormant.
Repetarea in prima strofa a substantivului ``erou`` completeaza imaginea acelui invocat dandu-i dimensiunile maretiei.
Sintagma ``vechiul tau mormant`` ne sugereaza idea ca nici macar timpul n-a trecut in uitare aceasta maretie.Ea este perpetuata peste veacuri de falnicii Carpati care strajuiesc mormantul:
``Ca sentinele falnice
Carpatii te pazesc
Si de sublima-ti glorie
Cu seculii soptesc.``
In strofele 2-5 imaginea lui Stefan se contureaza la nivelul a trei timpuri istorice:trecut,prezent si viitor.
Prezentul (versurile 1-16) apare in primele doua strofe ca un timp al luptei care ii confera voievodului dimensiunile unui urias mai puternic decat