LACUL


Poezia a aparut in anul 1876 pe 1 septembrie in revista “Convorbiri literare” editata de Societatea Literara “Junimea” din Iasi.

Semnificatia titlului

Titlul numeste simbolic cadrul naturii printr-unul dintre cele mai intalnite elemente din lirica eminesciana, lacul.Toate celelalte elemente care compun decorul in care urmeaza sa se manifeste iubirea – trestiile, barca, luna, nuferii - converg necontenit catre lacul din mijlocul codrului. In viziunea lirica a lui Mihai Eminescu, apa este un element al vietii, al profunzimii trairilor interioare, sugerand intensitatea sentimentului de iubire ideala si visul implinirii acesteia in cadrul unei nature feerice, ocrotitoare.

Cometariu

In prima strofa a poeziei se creeaza un univers imaginar ca proiectie a visului de iubire trait de tanarul indragostit. Atmosfera de liniste deplina, de echilibru total intre om si natura este sustinuta si printr-o serie de imagini auditive.
Aliteratiile si asonantele imprima textului o muzicalitate duioasa.
In prima stofa inversiunea pune in evidenta elementele cadrului natural dintr-o perspective diversificata, care se amplifica de la elementele constituitive catre planul general.

Prezenta cuvantului cu valoare simbolica “codri”, prin sugestia ideii de vesnicie, proiecteaza sentimental de iubire in eternitate.
Epitetul antepus cu valoare personificatoare ‘blandei” atribuie insusiri umade naturii, creandu-se stfel un parteneriat discret intre tanarul indragostit si natura inconjuratoare.
Intre primul plan (imaginar) si al doilea plan (real) se creeaza o opozitie la nivel lexical prin aparitia conjunctiei adversative “dar”. Destramarea visului de iubire il transpune pe tanar intr-o lume ostila, generatoare de sufeinta. In acest context discursul liric se intrerupe, lasand loc deceptiei sugerata la nivel fonetic de punctele de suspensie.
In prima strofa elementele cromatice sunt distribuite uniform