Referat - LACUL Comentariu

Categorie
Referate Romana
Data adaugarii
acum 8 ani
Afisari
1992
Etichete
lacul, comentariu
Descarcari
360
Nota
9 / 10 - 3 voturi


de Mihai Eminescu
-comentariu literar-
Mihai Eminescu, supranumit Luceafarul poeziei românesti, face parte din generatia marilor clasici alaturi de Ion Creanga, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale grupati de Titu Maiorescu la cenaclul literar Junimea care a functionat la Iasi si apoi la Bucuresti. El a trait între anii 1850-1889 si a debutat în anul 1866, cu poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” scrisa la moartea profesorului sau de limba româna.
Temele favorite ale poetului sunt: timpul, natura, istoria nationala si dragostea.
Printre cele mai importante poezii enumeram: „Luceafarul”, „Scrisorile” (V), „Mai am un singur dor”, „Seara pe deal”, „Revedere”, „Glossa”, etc.
Poezia „Lacul” a fost publicata la 1 septembrie 1876 în revista „Convorbiri literare”. Ea apartine genului liric în care predomina exprimarea unor stari sau a unor sentimente ale eului liric.
Tema poeziei este dorinta arzatoare a îndragostitului de împlinire a iubirii ce ramâne doar un vis neîmplinit.
Eminescu imagineaza în poezia „Lacul” o întâlnire cu fiinta iubita care este pentru el unica si ideala.
Prima strofa a poeziei prezinta o imagine feerica a lacului încarcat cu flori de nufar. Lacul apare apoi personificat si vibreaza împreuna cu poetul.
Strofa a doua cuprinde motivul asteptarii, înfatisat însa ca posibilitate. Tot ca posibilitate este prezentat si gestul tandru al îmbratisarii. Apoi este marcata prezenta fiintei iubite. Prezenta fiintei iubite este marcata prin pronumele personal „ea”, care sugereaza o iubire ideala.
Strofele a III-a si a IV-a cuprind visul de iubire al poetului, generat de starea de asteptare si de singuratate. Poetul îsi imagineaza un anumit scenariu al împlinirii visului de iubire având senzatia de ireal, de vis.
În strofa a V-a visul ia sfârsit, iar eul liric se trezeste la o realitate trista si dureroasa, deoarece totul a fost în zadar. Poetul dezamagit, trist si singur ramâne în acelasi decor, dar mai putin dinamic si luxuriant.
Imaginea cadrului natural în care are loc întâlnirea dintre cei doi îndragostiti este realizata prin epitetele cromatice „lacul albastru”, „nuferi galbeni”, care realizeaza imagini vizuale ce sugereaza armonie, limpezime, claritate, seninatate, lacul fiind asemenea unei oglinzi în care urmeaza sa se reflecte atât lumea exterioara, cât si cea interioara.
Folosirea personificarii:„Tresarind în cercuri albe/El cutremura o barca” face ca lacul sa vibreze împreuna cu poetul prin preluarea zbuciumului sau sufletesc.
Trairile interioare ale îndragostitului sunt surprinse în diferite momente: al asteptarii, al visului, si al trezirii la realitate.
Prin repetitiile: „Parc-ascult si parc-astept”, autorul sugereaza motivul asteptarii.
Pentru a prezenta motivul asteptarii poetul foloseste verbe la modul conjunctiv: „Ea din trestii sa rasara/ Si sa-mi cada lin pe piept”.
Senzatia de ireal, de vis este reliefata prin folosirea verbelor la modul conjunctiv: „sa sarim”, sa scap”, sa scape”, „sa plutim”, „sune”. iar imaginile vizuale se împletesc cu cele auditive care sunt realizate prin metafore si epitete, care sugereaza un sunet lin, domol. Epitetul personificator în inversiune: ”blândei lune” - sugereaza o imagine vizuala. De asemeni sunt folosite metafore cu rol personificator: „îngânati de glas de ape”, „vântu-n trestii lin fosneasca”, „unduioasa apa sune”, prin care evidentiaza armonia întregii naturi.
Epitetul: „singuratic”, verbele: „suspin, „sufar”, prezinta sfârsitul visului.
Trezirea din vis la realitate se face grafic prin prezenta punctelor de suspensie.
Imaginea vizuala din final „lacul cel albastru/Încarcat cu flori de nufar” reia simetric, cu mici modificari, pe cea din prima strofa si nu mai are stralucirea si consistenta cromatica a celei dintâi, ea sugerând tristetea apasatoare din sufletul îndragostitului.
Dispunerea modurilor verbale indicativ prezent la începutul si sfârsitul poeziei si conjunctiv prezent în strofa a II-a, a III-a si a IV-a delimiteaza realitatea de starea de visare.
Muzicalitatea interioara a versurilor este realizata prin aliteratii care contin repetarea silabei „sa” ( „sa sarim”), a consoanei „s” („sa-mi scape”) si asonante care sunt realizate prin accentuarea vocalei „a”: „unduioasa apa”, „galben” si „încarca”.
Armonia versurilor este realizata de ritmul trohaic, rima de tip „abcb”, în care rimeaza numai versurile al doilea si al patrulea si masura de 8 silabe.
Armonia poeziei sugereaza armonia întregii naturi care diminueaza tristetea si singuratatea eului liric.
...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2021 - Referatele.org