LACUL
de Mihai Eminescu
- argumentare cã este operã liricã -


Mihai Eminescu este cel mai mare poet roman apartinand perioadei marilor clasici si este autorul unei opere unice prin profunzime, originalitate si valoare artistica. Dragostea si natura sunt teme permanente ale poeziei.
fuziunea om-natura pare sa fie unul dintre conceptele populare ce l-a atras si pe Eminescu. Poezia “Lacul” a fost publicata pentru prima oara pe 1 septem-brie 1876 in revista societatii “Junimea” de la Iasi.
Ca in orice opera lirica, ideea poetica centrala se refera la un sentiment
- cel de dragoste -, in stransa legatura cu acesta fiind exprimate si sentimen- tele eului liric. Aceste sentimente sunt communicate in mod direct de catre eul liric care se adresaeza doar siesi. Asa se explica faptul ca in poezie nu exista actiune, personaje sau narator, elemente specifice opice.
Aici, cel care se confeseaza este eul liric care isi exprima direct senti-
mentele, si anume dorinta arzatoare a indragostitului de implinire a iubirii, vis ce remane irealizabil.
In opera, prezenta eului liric este reliefata prin folosirea formelor pro-nominale si verbale la persoana I singular (eu trec, ascult, astept, suspin si sufar).
Titlul desemneaza unul dintre elementele cadrului natural, lacul, a
carui imagine predomina peisajul si in jurul caruia se grupeaza alte eleman-te ale cadrului natural: nuferii, trestiile, barca, vantul si luna, realizand cadrul natural specific liricii romantice alcatuite dintr-o natura luxurianta, eterna, martora a unei iubiri profunde.
Prima strofa se deschide cu imaginea feerica a lacului “albastru” incar-cat cu “nuferi galbeni” si care tresare in “cercuri albe”, imagine ce sugereaza o atmosfera de calm. Lacul este o oglinda in care se