1895-1861
Lucian Blaga, poet, dramaturg si filozof, s-a nascut la 9 mai 1895, în satul Lan-cram din judetul Alba, sat ce poarta-n nume „sunetele lacrimei”. Copilaria sa a stat, dupa cum el însusi marturiseste, „sub semnul unei fabuloase absente a cuvântului”, autodefinindu-se „mut ca o lebada”, deoarece viitorul poet nu a vorbit pâna la vârsta de patru ani. Fiu de preot, Isidor Blaga despre care afla de la fratii lui ca „era de o exuberanta si de o volubilitate deosebit de simpatica”, este al noualea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, nascuta Moga, pe care autorul o va pomeni în scrierile sale ca pe „o fiinta primara” („eine Urmutter”).
Îsi face studiile primare la scoala germana din Sebes-Alba, urmate de liceul „Andrei Saguna”, din Brasov si de Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se înscrie pentru a evita înrolarea în armata austro-ungara. Absolvent (în 1920) a Universitatii din Viena. În 1919 Sextil Puscariu îi publica Poemele luminii, mai întâi Glasul Bucovinei si Lamura, apoi în volum. Dupa terminarea studiilor, se stabileste la Cluj. Este membru fondator al revistei Gândirea (aparuta în 1921), de care se desparte în 1942, si înfiinteaza la Sibiu, revista Saeculum (1942-1943).Înca din primii ani ai liceului, Blaga se impune atentiei colegilor. „La cursuri, îmi aduc aminte ca uimea pe profesori cu originalitatea raspunsurilor pe care le va da. Si în vreme ce clasa-si îndrepta admiratia spre muschii atletici ai unor colegi, banuiam în sclipirea ochilor un joc de flacari deasupra unei comori” – îsi va aminti mai târziu un fost coleg de liceu al poetului, Horia Teculescu Amintiri despre Lucian Blaga, în Tara noastra, 1935. În 1910 debuteaza în Tribuna din Brasov cu poezia Pe tarm, urmata de cea intitulata Noapte si este ales presedinte al societatii literare din scoala. „Începuse sa-l pasioneze problemele de stiinta si filozofi