Referat - Oltul - Rezumat

Categorie
Referate Romana
Data adaugarii
acum 7 ani
Afisari
2121
Etichete
oltul, rezumat
Descarcari
520
Nota
9 / 10 - 1 vot

Octavian Goga: Oltul
Considerata capodopera a creatiei în versuri a lui Goga, poezia Oltul reflecta sinteza universului artistic al acestui poet, capacitatea artistica plenara a cântaretului "patimirii noastre". În aceasta poezie se realizeaza o adevarata osmoza între om si natura, natura fiind structural integrata în viata oamenilor din Ardeal, participînd direct la existenta istorica a poporului asuprit în acele vremuri în Transilvania. Poezia a aparut mai întâi în revista "Luceafarul", la Budapesta. Este foarte semnificativa marturisirea facuta de Goga în "Fragmente autobiografice", în care spune ca poezia a fost scrisa înainte de a fi vazut vreodata râul Olt. Mai târziu, peste câtiva ani, trecînd muntii si stînd o luna la Calimanesti, unde îsi pregatea volumul "Ne cheama pamântul", poetul afirma ca vede pentru întâia oara Oltul: "În iarna aceea amsimtit ca e un trecut românesc, care mai vorbeste de povestile lui si ca sunt realmente în fata tainei de familie, a misterului de leagan al acestui popor. Atunci am verificat aceasta poezie, silaba cu silaba, atunci va pot spune ca mi s-a parut ca am înteles-o mai tare si ca simteam ca vine de foarte departe".
Metaforic, Oltul semnifica fiinta noastra nationala, vechimea ei, câmpia îmbratisata de ape, tainuita jale, cântec si dor; erou mitic, cu potente uriase izvorâte din amara durere, din lacrimi, nadejde si deznadejde, Oltul e solidar cu cei asupriti. Legatura aceasta, statornica, durabila, profund umana, este afectiva.
Oltul apare în chip simbolic, ca un Fat Frumos din poveste, a carui soarta, din vechime, este (nf((i(at( insolubil cu aceea a românilor din Transilvania. Trecutul Oltului, împletit cu istoria poporului român, aminteste de vremurile de demult "mai mari la suflet", când, "un mosneag" de azi era "haiduc si urla tariilor amarul unei mânii înfricosate". Oltul a fost martorul luptei sociale si nationale a maselor populare românesti asuprite. "Visul neîmplinit", al unitatii nationale, transmis din generatie în generatie, este mai pregnant formulat în Oltul decât în celelalte poezii. Oltul devine un simbol al acestor aspiratii, este purtatorul milenar al setei pentru o existenta mai dreapta a ardelenilor Aducînd, în "cetatuia lui de apa", "comoara lacrimilor noastre", "cântecele noastre toate", Oltul ascunde: "Durerea unui neam ce-asteapta / Demult o dreapta s(rb(roare".
Partas al luptelor pentru dreptate, Oltul i-a însotit adeseori pe rasculati întocmai ca un haiduc: "Tu, frate plânsetelor noastre, / Si razvratirii noastre, frate, / Urlai t(riilor amarul / Mâniei tale-nfricosate". Oltul poarta în inda-i "gânditoare" o viziune sacra din partea "tovarasilor lui buni", "de a-i razbuna", daca s-ar "prapadi" cu totii", ducîndu-i în alta tara: "Sa ver(i pagân potop de apa / Pe serul holdelor de aur; / Sa piara glia care poarta / Înstrainatul nost' tezaur; /tarâna trupurilor noastre / S-o scurui de unde ne-ngroapa / Si sa-ti aduni apele toate- / Sa ne mutam în alta tara!".
Poezia este gândita în perpectiva antitezei dintre matetia acelor vremi glorioase din care n-au mai ramas decât unele framânturi, pe de o parte, si prezentul îngenunchiat, pe de alta parte: "Neputiinciosi pari si tu aztazi- / Te-a-ncins cu lanturi împaratul / Cu unda ta strivita, gemen / Si noi, tovarasii tai buni". Fiind conceputa ca un dialog între poet si Olt, în poezie nu apare însa decât alocutiunea poetului, care se manifesta de fapt ca un vorbitor anonim, identificat cu poporul însusi. Întreaga creatie este structurata pe existenta celor doi poli poetici, Oltul si noi, în jurul carora graviteaza toata atmosfera poeziei, precum si mijloacele ei de expresie mai semnificative. Poetul, poporul si fluviul se confunda, de veacuri, cu existenta si destinul lor, în aceeasi zona etica si conditii istorice comune. În poezie, Oltul este prezentat (n patru ipostaze diferite, fiind invocat prin vocative — "Batrânul Olt", "Oltule"; prin apelative ce înlucuiesc numele propriu — "mosnege" —, "fratâne"; prin pronumele personal la persoana a II-a singular — "tu", precum si printr-o apozitie dezvoltata — "Drumet batut de gânduri multe". Invocatia insistenta a Oltului naste imaginea unei fiite puternice, dominante, de la care poporul întreg asteapta izbavirea din robia sociala si politica atât de apasatoare si veche. Forta de nebiruit a Oltului este sugerata si de unele expresii, ca "grumaz de apa, cetatuia ta de ape, sânul tau, pagân potop de ape etc. Unele verbe, care denumesc actiunile Oltului, consolideaza imaginea atotputerniciei lui, dezvaluind forta de cuprindere a fluviului: "îmbratisîndu-ne câmpia, în cetatuia ta de ape… dorm cântecele noastre, fierbe tainuita jale, duce unda-ti… durerea unui neam". Taria fluviului mai este exprimata si prin verbele: "urlai", strigarea ta, "frângeai", zâgazul "sa versi" potop.
Personificarea Oltului confera fluviului atribute umane, înfatisindu-l mai intim, mai prietenos. În aceasta ipostaza, Oltul este den...


Copyright © Toate drepturile rezervare. 2008 - 2020 - Referatele.org